Mie nenea Seth Godin mi se pare un fel de Paulo Coelho. Nu îmi dau seama dacă eticheta pe care am pus-o e de bine sau de rău, dar eu nu citesc Coelho. Mi-a plăcut ideea din cartea Veronika se decide să moară, a lui Paulică, dar nu îmi place simplitatea în care sunt scrise cărțile autorului, am nevoie de un limbaj care să mă pună în dificultate, pentru a mă ține în priză.
Revenind, în cartea din titlu, Seth vorbește de 50 de mii de ori despre curba lui Gauss și despre faptul că acum nu mai contează doar masele, iar marketingul ar trebui centrat către grupuri mici de indivizi.
Mesajul e mișto, în activitatea mea de dresor profesionist de delfini am ajuns la concluzia că experiențele personalizate sunt de fapt cheia succesului, în sensul că o abordare empatică și orientată către client va avea mai mult succes decât una rigidă, by the book.
Mă regăsesc în mesajul cărții, eu însumi sunt un ciudat, dar jur că tot conținutul acestei cărți putea fi structurat în 10 pagini, nu 110. Dacă ar fi să fac o sinteză ar fi cam așa:
Toți suntem ciudați
Ciudat înseamnă ok
Ciudat e noul cool
Marketingul ar trebui orientat către ciudați
Curba lui Gauss și cum s-a modificat ea în ultima perioadă
Abordări ale marilor companii către ciudați
Eu am adoptat de mult perspectiva asta și cred că din cauza asta mi se pare puțin banală cartea. Iar limbajul e plictisitor de simplist.
Vă dați seama că nenea Seth a scris 18 cărți? Toate or fi scrise în maniera asta, să se poată citi încă de la grădi?
