I am ZLATAN – de ce mi-a plăcut cartea

Vă povesteam la un moment dat că din punctul meu de vedere, toți oamenii au nevoie de modele ca să evolueze. Ei bine, eu îl consider încă de când eram mic pe Zlatan un model de determinare și eram absolut fascinat de faptul că a echipele la care a jucat el au câștigat de fiecare dată campionatul intern.

E greșit să mă gândesc că lucrurile s-au întâmplat din pur noroc. Nu există concidențe de fiecare dată, nu?

Acum am citit și cartea I am ZLATAN, scrisă de către Zlatan Ibrahimovic și David Lagercrantz și pot spune că nu m-a dezamăgit deloc. Din contră, mi-a deschis apetitul pentru alte autobiografii.

Mai jos câteva idei pe care mi le-am notat, pe măsură ce citeam:

Limbajul este low level si foarte direct. Desi e cu destule injuraturi, nu transmite un mesaj negativ. Îmi plac cărțile care sunt scrise într-un limbaj low-level, fără cuvinte pompoase și construcții lungi. În carte Zlatan pare foarte autentic.

Zlatan este foarte amuzant cand povesteste lucruri nasoale despre el. Întâmplările sunt creionate cu multă autoironie, nu e ușor să te poți prezenta în felul acesta.

Mesajul central al cărții este “muncă, suferință și ego”. Nu renunța niciodată la muncă, luptă pentru tine ori de câte ori simți că e necesar, dar ține în viață și ego-ul și controlează-l, pentru că el te va motiva constant.

Îmi place că explică puțin și modul în care relaționa cu anumite tipuri de oameni. Înțeleg de ce nu s-a înțeles niciodată cu Pep, cele două tipuri sunt adesea incompatibilie.

Înțeleg de ce se înțelege cu Mino Raiola, cei doi sunt similari ca două picături de apă. Ambii sunt duri, direcți și orientați către rezultate.

Zlatan nu se ferește să ne povestească despre deciziile proaste pe care le-a luat, de-a lungul timpului. Cel mai bun exemplu e atunci când se transferase la Ajax, își cumpărase imediat o mașină și apoi l-a sunat pe Maxwell, că nu mai avea bani de cereale.

Cartea e un manifesto care instigă la luptă. Zlatan repetă că atunci când e huiduit, dă mai mult mereu.

Imi place fotbalul strict pentru genul asta de povesti, nu pentru statistici sau tactici de joc. Din punctul meu de vedere, nimic nu contează la fel de mult precum contează poveștile astea.

Mi-a plăcut motivul pentru care Zlatan a refuzat-o inițial pe AC Milan și a ales Inter. Pur și simplu s-a simțit mai dorit acolo, deși echipa era clar sub nivelul celor de la Milan. Și-a asumat asta însă și a dat totul, ca să ajute Inter să câștige un nou titlu.

Cartea e plină de emoție și trăiri personale. Momentele grele sunt tratate ca atare. Mereu e interesant să citești despre o persoană dură cum gestionează suferința. Pasajele în care Zlatan era îngrijorat pentru viața celui mic, a lui Maxi, ne arată cum e acesta ca om.

E de apreciat că deși a ajuns faimos, Zlatan a continuat să își ajute și susțină întreaga familie.

Marcând cele două goruri cu Parma, Zlatan a dovedit că e genul de jucător care iese la rampă în momentele grele.

Vă recomand să citiți cartea, chiar merită. Cu ocazia asta îmi voi adăuga pe lista clar și alte autobiografii.