10 lucruri pe care le-am învățat după ieșirea de la Bologna

Mai jos o să fac o listă cu lucrurile pe care le-am învățat după ieșirea de la Bologna.

Am vizitat Museo per la Memoria di Ustica și mi-am dat seama că oricând se poate termina totul, astfel că fiecare dintre noi ar trebui să renunțe la a mai face compromisuri… sau măcar să încearcă să minimizeze compromisurile făcute, fie că e vorba de viața profesională sau personală… Epava unui avion și oamenii vorbind peste tot, de jur împrejurul tău, îți așează cumva lucrurile în perspectivă.

Îmi place faptul că italienii încep masa cu o apă, mâncarea propriu-zisă și cu un vin bun. Niciunde în Bologna nu se mânca la fumători, erau locuri exterioare încălzite, dar acolo oamenii ieșeau să fumeze și apoi se întorceau în restaurant. Ne-a plăcut mâncarea de la Trattoria Tony și am mâncat bine și la Ristorante Victoria… La Verace a fost bună mâncarea, dar porția de paste a fost mult prea mică.

Cu calm și autocontrol pot să-mi depășesc frica de înălțime. Am urcat și coborât câte 498 de trepte pe sens și, deși obosisem și gâfâiam, am putut să-mi țin fobia în frâu… Bine, nici locul nu e făcut să îți pună în vreun fel viața în pericol.

Deși am cheltuit o grămadă de bani, mi-am dat seama că lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult au fost gratuite sau au costat foarte puțin. Mă refer în mare parte la secretele Bolognei, dar voi reveni cu un articol separat despre ele. Noi am luat articolul ăsta ca referință.

Mi-am dat seama că dacă vrei cu adevărat să comunici și să ajuți, poți face asta și dacă nu înțelegi limba vorbită de celălalt. Am fost impresionați de o gagicuță ce lucra la o cafea și întreba oamenii dacă știu engleză, ca să traducă ce comandasem noi… într-un final ne-a auzit pe mine și pe colegul vorbind pe limba română și ne-a răspuns în limba maternă… era din Basarabia.

Am reînvățat să mă bucur de lucruri simple. O porție mică de mâncare (că la italieni nu vezi porții de paste de 400g, cum sunt la Camizo), o cafea băută în grădină, o felie de pizza bine făcută, o bere rece la momentul potrivit sau interacțiunea episodică cu o persoană necunoscută, …

Am învățat ce am greșit legat de felul în care mi-am făcut bagajul pentru 4 zile (doar bagaj de mână, fără bagaj de cală). O să fac și un articol separat, dar pe scurt spus, am ajuns la concluzia că-mi trebuie niște tricouri de lână merino pe care să le port mai multe zile, niște pantaloni din softshell ușori, subțiri și călduroși și să-mi cumpăr o umbrelă bună.

Am ajuns la concluzia că ar trebui să-mi fac pașaport, chiar și pentru ieșirile din Europa… E atât de complicat dacă pierzi buletinul în afara țării, încât chiar merită să ai două documente cu care să poți ajunge acasă, și pe care să le depozitezi în locuri diferite.

Deși în Bologna e plin de oameni îmbrăcați ciudat, care traversează pe roșu, beau bere pe stradă și sunt gălăgioși, am observat cumva și nivelul de educație al societății. Am prins un protest în Piazza Maggiore, carabinierii au făcut cordon și i-au înconjurat pe protestatari, dar manifestările au fost foarte pașnice. Oamenii au scandat, au fluturat bannere si au cântat, dar nu au fost incidente violente.

Călătoria și evadarea din cotidian m-a ajutat să-mi încarc bateriile și să devin mai optimist, mai pozitiv și mai motivat să depun efort pentru lucrurile care contează.

Am vizitat în zile consecutive muzeul de artă și muzeul de artă contemporană… Comparăm un loc unde în fiecare cameră ziceam “Ba nu! Ăsta e cel mai frumos tablou văzut până acum!” cu un loc unde era expusă o bucată de ciment cu fier beton prin ea și făcută tablou. Nu sunt eu mare fan artă, dar picturile frumoase ma gâdilă chiar și pe mine… Sincer, am fost mai impresionat de muzeul de la noi de la Topalu decât de muzeul de artă modernă de la Bologna.

Dacă doriți să urmăriți experiența noastră de la Bologna cap coadă, urmăriți seria de articole “Ieșire în Bologna”. Pe Instagram, am postat totul cu hashtagul #iesireinbologna.