Tipuri de oameni: Sociopatul carismatic

Cred că toată lumea cunoaște minim o persoană de tipul ăsta. E persoana aia carismatică, dar care mai mereu nu onorează ce promite și o spune așa, cu zâmbetul pe buze, dar se face plăcută iar oamenii reușesc să treacă lucrurile astea cu vederea.

De cele mai multe ori, acești oameni au nevoie să atingă un soi de statut de sensei, le place să vorbească despre ei și despre grozăviile pe care le-au făcut, iar toți ceilalți trebuie să asculte cu interes și să valideze informațiile pe care le primesc. Nu prea îi apreciază pe cei mai buni decât ei sau pe oamenii care nu sunt suficient de deschiși cât să asculte poveștile și să contribuie activ și emoțional. Pe ăia îi descalifică repede și le caută mereu nod în papură.

Compatibile cu sociopatul sensei sunt persoanele slabe, fără mari realizări, de tipul Random Gigel care chiar are dispoziția să îi audă pe alții cum se laudă, pentru că el nu are nimic memorabil de spus sau persoanele deschise și carismatice care pur și simplu ascultă și filtrează informațiile, validând câte ceva pentru a întreține conversația, dar făcând asta într-un mod detașat, fără a se afla sub hipnoză, ca ceilalți.

Tipul ăsta de personaj va altera mereu realitatea și întâmplările și va nuanța totul în favoarea lui, pentru a putea contura povestea. Și dacă nu se întâmplă neapărat lucrul ăla, el știe mai bine că era foarte posibil să se întâmple, dar un concurs favorabil de împrejurări a făcut ca lucrurile să fie puțin altfel. Genul ăsta de personaj accentuează micile greșeli și le transformă în chestii generale, pe care ulterior le repetă, ca și cum s-ar întâmpla tot timpul. Habar n-am, “uiți o dată becul aprins” se transformă în “Știu eu că tu lași mereu becurile aprinse”.

Acest profil uman simte nevoia să-și crească mereu valoarea și importanța lăudându-se singur și vorbindu-i de rău pe alții. Dacă e să le dea în cap persoanelor înofensive, uneori o face chiar și cu aceștia prezenți, făcând totul să pară doar o glumă tăioasă și precis direcționată.

Iar lucrul cu adevărat toxic este că face anumiți oameni să fie mereu dependenți de el și de ce poate să ofere, nu le facilitează altora mai niciodată nimic pentru a se putea descurca singuri, iar oamenii trebuie să-i înghită comportamentul denaturat pentru beneficiile ce le pot avea. E genul de personaj care nu vrea să delege responsabilități și nici nu prea știe să facă asta, e mai bine să facă el tot și apoi să se plângă, să se laude sau să se pună singur pe cruce și eventual să le mai dea câte una în cap altora.

De multe ori face anumite lucruri pentru spectacol și atât, crește pipota în el și simte nevoia să se dea cocoș, doar că se observă ușor că scandalul e făcut de dragul scandalului, fără niciun fel de lucru constructiv. Se ceartă, iar apoi lasă de la el și face pe Mesia, când de fapt putea reacționa așa din prima, fără bucata de scenetă.

Eu cunosc destul de bine două astfel de personaje și cumva am suprapus trăsăturile comune, 70% din ele încap într-un șablon și cred că s-ar putea preda la școală, iar celelalte rămase sunt cumva manifestate în funcție de temperamentul fiecăruia.

Nu am folosit cuvântul narcisist deloc, deși mi se pare că e de la sine înțeles lucrul ăsta. Sociopații sunt narcisiști, iar de multe ori, din minciună în minciună, ajung în situații grele și ciudate, pentru a putea susține povestea inițială. Cunosc pe cineva care nu a mai mers la un eveniment festiv pentru că concubina pe care o lăuda el atât de mult cel mai probabil nu există, sau de fapt există dar nu e concubina lui, astfel că a hotărât să nu apară și atât, fără să anunțe ceva în prealabil.

Ca să fie și o notă pozitivă în articol, oamenii ăștia sunt gestionabili și suportabili, o dată ce îi înțelegi. Cu tact și strategie, ei pot fi ușor manipulați și făcuți să funcționeze corect, iar comportamentul previzibil îi face ușor de combătut și anticipat.