Azi mi-am propus să scriu despre personajele din La Casa de Papel, în stilul acela savuros al caracterizărilor de la Bac, doar că ceva mai relaxat și cu mici observații personale. Serialul s-a terminat, Bucureștiul încă e tapetat cu afișe lor, așa că e momentul perfect să fac un inventar al acestor personaje memorabile.
Da, există câteva spoilere, dar sunt dintre alea light, nu genul care să îți strice vreun moment important.
Cât despre ultimul sezon: mie nu mi-a plăcut prea tare. E mai grăbit, mai puțin intens, parcă au apăsat pe fast-forward. Până și Profesorul pare mai diluat, ca o cafea la dozator. Totuși, partea bună e că aflăm mai multe despre trecutul lui, despre Berlin, și facem cunoștință cu Palermo.
I-am propus și unui prieten să facă un articol cu propriile caracterizări, dar nu îi arăt varianta asta până nu termină el — nu vreau să îl influențez. Apropo, e la zi cu serialul, deci n-are scăpare.
Și acum, să trecem la personaje.
🧠 Profesorul
Profesorul este, evident, creierul operațiunilor. Un tip analitic, răbdător, ordonat până la obsesie, care ar rezolva un puzzle de 2000 de piese într-o noapte doar pentru că așa i-a venit o idee. În primul sezon era un strateg rece, dar împins de evenimente, a ajuns la propriu prin noroaie, demonstrând că poate să treacă și la treabă fizică dacă situația o cere.
Îmi place latura lui romantică – nu vrea victime, gândește jafurile în stilul “Robin Hood”, cu un pic de morală și multă organizare. Nu e însă genul meu de lider. Îl înțeleg pe Palermo când îi reproșează că e mereu la distanță și nu își asumă complet consecințele împreună cu echipa. Profesorul rămâne un jucător de șah: foarte bun, dar nevoit să improvizeze pe fugă, cu emoții ascunse sub o cămașă perfect călcată.
🎩 Berlin
Andrés — adică Berlin — e definiția spectacolului. Este tipul care poate spune ceva absolut banal și tot ar suna ca un discurs din Shakespeare. Are o carismă ieșită din comun, un stil poetic și o eleganță complet nepotrivite pentru un jaf, motiv pentru care îți place în ciuda tuturor defectelor lui.
Îmi amintește uneori de Raymond Reddington din The Blacklist: un lider născut, un manipulator cu clasă, un om care știe exact ce efect are fiecare cuvânt rostit. Totuși, uneori exagerează cu partea poetică și parcă nu mai vezi omul, ci doar recitalul.
Faptul că cineva atât de narcisist ajunge să se sacrifice pentru echipă spune multe despre complexitatea lui. De asta, pentru mine, rămâne unul dintre cele mai interesante personaje din serial.
💚 Nairobi
Nairobi e… perfectă. Ador personajul ăsta. Este femeia care a trecut prin greșeli urâte, dar a învățat din ele și încearcă să repare ce poate. E disciplinată, orientată spre rezultate, și are o etică de muncă pe care o găsești rar în seriale.
În primul sezon conduce procesul de tipărire a banilor, în al doilea se ocupă de topirea aurului — nu pentru că vrea putere, ci pentru că e bună și eficientă. Nairobi e acel lider care nu își dorește să fie lider, dar pe care îl urmezi fără să îți dai seama, pentru că îți inspiră încredere.
Are și carismă, și emoție, și disciplină. Nu face poezie ca Berlin, dar spune lucruri care chiar contează. Pe scurt: sufletul bandei.
🎯 Alicia
Alicia apare relativ târziu, dar fuge instantaneu cu tot spotlightul. E tipa aia care intră într-o încăpere și toată lumea își ajustează postura. Expresivă, dură, inteligentă și extrem de competentă, Alicia e un amestec foarte interesant între profesionalism rece și empatie bine ascunsă.
Nu se teme să se murdărească, să ia decizii grele, să țină echipa în frâu. E genul care, dacă trebuie, te ceartă ca un general, dar în momentele grele e prima care ar ști ce să zică. O combinație rară și foarte reușită.
🔥 Tokyo
Tokyo este o explozie emoțională ambulantă. Ambițioasă, puternică, dură, dar atât de încăpățânată încât își complică singură viața. Intră în situații grele din impuls, decide pripit și are talentul unic de a-și crea probleme chiar și când totul merge bine.
Știe să ducă la capăt lucruri dificile, dar pare incapabilă să învețe din greșeli. Totuși, își asumă, ceea ce o face diferită de un personaj negativ: nu fuge, nu se ascunde, stă cu pieptul în față și trage consecințele.
🐻 Helsinki
Helsinki este ursulețul sensibil al echipei. Un tip masiv, dar cu o inimă uriașă, care înțelege foarte bine ce se întâmplă în jurul lui și care nu se ascunde după aparențe. Știe că nu e cel mai inteligent din grup și nu încearcă să se bage în lucruri care nu îl privesc.
Uneori e melancolic, alteori afectuos, dar mereu loial. Un personaj foarte cald, care aduce umanitate într-o poveste altfel tensionată.
⚙️ Palermo
Palermo e liderul nebun pe care nu apuci să îl cunoști suficient. Are o combinație interesantă de cinism, sensibilitate și orgoliu. E hotărât, rațional, capabil să conducă, dar pare mai degrabă impus decât ales de echipă.
Mi-ar fi plăcut să îl văd mai mult în acțiune, să i se dedice mai mult timp. E clar un personaj care putea să explodeze — la modul bun — dacă scenariul îi dădea ocazia.
😬 Denver
Denver are zâmbetul ăla legendar, complet inconfundabil. Este un personaj impulsiv, cu multă inimă, dar cu resurse intelectuale relativ limitate. Reacționează sentimental, se îndrăgostește repede și se lasă uneori influențat de ceilalți.
E însă un om bun, loial, cald, chiar dacă uneori intră în situații absolut hilare.
💻 Rio
Rio e tocilarul visător al echipei. Un tip talentat, dar lipsit de realism, care are nevoie de un lider care să îi spună ce să facă. Ia decizii naive, își asumă riscuri stupide și se comportă adesea ca un adolescent depășit de situație.
Singurul lucru pe care pare să îl înțeleagă cu adevărat este că i-a băgat pe toți în belele. Dar nici asta nu îl schimbă prea mult.
👮♀️ Raquel Murillo
Raquel este excelent construită în primul sezon. Omul prins între viața personală complicată și responsabilitatea profesională uriașă. E ambițioasă, muncitoare, echilibrată, și încearcă din răsputeri să ia decizii corecte.
Pe parcurs, însă, scenariștii parcă au pierdut-o. În ultimul sezon devine ștearsă, fără impact, și abia spre final revine un pic în prim-plan. E clar că meritase un tratament mai bun.
🍂 Angel
Angel este personajul care nu știe când să renunțe. E genul acela de bărbat care nu poate accepta un refuz și care se agață de ideea unei iubiri care nu există. Ca detectiv e ok, dar viața personală îl sabotează constant.
Este, de multe ori, un personaj trist, pentru că nu vede valoarea din fața lui — doar fantoma a ceea ce crede el că lipsește.
🎭 Arturo
Arturo este, pe scurt, întruchiparea aroganței corporatiste. Directorul care profită de poziția sa ca să impresioneze, dar care în situații critice arată cât de puțin e în stare. Se vrea erou, dar realitatea îl contrazice la fiecare pas.
E un personaj creat parcă pentru a-ți testa răbdarea.
🧪 Colonel Prieto
Prieto este funcționarul clasic: eficient, experimentat, dar foarte influențat de zona politică. Pare genul de om promovat pentru că știe când să tacă și când să zică “da, domnule”. Nu e incompetent, dar nici strălucit.
🚨 Colonel Tamayo
Tamayo este opusul lui Prieto: îndrăzneț, dispus să riște, capabil să recunoască atunci când situația îl depășește. Are personalitate, are experiență și știe să lase pe altcineva la cârmă atunci când e nevoie. Un personaj interesant, chiar dacă nu mereu simpatic.
💌 Monica
Monica este femeia rătăcită într-o lume prea complicată pentru ea. Caută un bărbat puternic, apreciere, stabilitate. Nu e superficială, doar ușor pierdută și foarte influențabilă. Evoluează frumos, dar lent.
⛏️ Moscow
Moscow este muncitorul cinstit al echipei. Un om care își cunoaște limitele și nu pretinde să fie altceva decât este. Simpatic, empatic și extrem de dedicat familiei, chiar dacă are propriile regrete. Un personaj cald și foarte autentic.
💤 Oslo
Oslo e simpatic, dar nu are timp de ecran suficient cât să ne facem o idee complexă despre el. E prezent, ajută, dar rămâne în fundal.
🔧 Bogota
Bogota este un tip muncitor, priceput, dar puțin explorat. Are un potențial interesant, doar că scenariul nu îi acordă suficient spațiu. Speram să-l văd mai dezvoltat.
🔎 Suarez
Detectiv muncitor, orientat spre rezultate, capabil să conducă și să pună mâna efectiv pe treabă. Un personaj cu mult potențial, dar prea puțin pus în valoare. Meritase mai multe scene.
📝 Concluzie
La Casa de Papel este unul dintre serialele care au reușit să creeze personaje memorabile, chiar dacă nu toate sunt perfect scrise. Unele sunt spectaculoase, altele enervante, unele carismatice, altele complet ridicole, dar exact această diversitate a făcut serialul să prindă la public.
Fiecare dintre ele are câte o scânteie, un detaliu care îl face interesant, iar împreună formează un haos organizat pe care ajungi să-l îndrăgești. Chiar dacă ultimele sezoane au avut sincope, personajele rămân partea cea mai bună a poveștii — motivul pentru care serialul a devenit un fenomen mondial.
Pe 99xp.ro scriem despre lucruri simple și faine pe care le descoperim, experiențe care ne fac viața mai ușoară și idei care merită împărtășite. Credem că poveștile personale pot fi de folos altora – fie că e vorba despre soluții care aduc confort, fie despre greșeli din care se pot învăța lecții valoroase… sau chiar și despre personaje din filme.
Ne dorim ca ceea ce găsești aici să-ți fie util, să te inspire și, uneori, să te facă să zâmbești.
1 Pingback