Acum vreo 2-3 ani, am ieșit cu un prieten de facultate și alți 4 colegi de-ai lui pe munte. Îi știam din vedere pe 2 dintre ei, dar nu eram prieten decât cu persoana ce m-a invitat. Eu eram intrusul grupului, iar asta s-a devedit a fi destul de complicat.
Deși au fost momente frustrante și care păreau complicate la momentul respecitv, am învățat o grămadă chiar și din experiențele astea proaste.
Cel mai important lucru mi se pare că este să nu lași pe nimeni să se îndepărteze de grup. Indiferent de cât de lent e ritmul de mers, toată lumea trebuie să stea aproape de persoana care are dificultăți, pentru a putea oferi o mână de ajutor la nevoie.
Nu prea e ok să rămână o persoană cu cei care se chinuie, iar zmeii să o ia înainte. Înțeleg că voi puteți, dar n-ați vrea să-i ajutați și pe cei ce nu pot?
Să nu aibă nimeni o agendă personală diferită de cea a grupului. Știu, sună foarte ambiguu, dar o să exemplific imediat. Am urcat pe platoul Bucegi, pe Jepii Mari, și ne-a prins o super ploaie de ne-a făcut ciuciulete. La refugiu am schimbat planul inițial și am hotărât să nu mai campăm cu cortul, cum stabilisem inițial, ci să ne cazăm la o cabană de multe cu căldură, ca să ni se usuce toate cele… Singura cabană compatibilă (cu căldură) era la Padina, dar unul dintre membrii grupului ținea morțiș să se întâlnească cu un alt grup la Babele… Am sunat și la Cabana Babele, dar neavând căldură, am ales să nu mergem acolo și de aici au început conflictele de grup… Mi-am asumat eu să fiu party-pooperul grupului, deși tot eu eram și intrusul.
Nu e deloc ok ca cineva să ia decizii proaste de grup pentru că are planuri personale… Nu!
Dacă mergi în drumeții mai lungi, ia-ți echipament de munte bun, în care ai încredere. Ia-ți bocanci cu talpă Vibram, câteva tricouri de lână merinos, pantaloni de drumeție, bluză de tip softshell, rucsac solid… Nu e o idee prea bună să te încalți cu bocancii noi direct într-o ieșire lungă, că sigur o să-ți facă bătături. Rodează-i puțin, mai bine te chinui puțin în oraș decât pe un traseu de 6 ore… E complicat să împrumuți lucruri de la alte persoane, că nu poți știi niciodată în ce stare le primești.
Un membru al grupului a avut un rucsac împrumutat care era uzat de timp și a cedat. Norocul a fost că am fost echipați cu diverse și am putut să improvizăm niște bretele.
Dacă ai de gând să mergi cu cortul și să stai peste noapte, nu-ți lua mâncare să-ți ajungă o săptămână. Împachetează cumpătat, ia pâine, conserve și alte lucruri care sunt ușor de cărat și pot fi ținute în rucsac, fără să se strice. Orice kg în plus în rucsac se simte la traseele lungi.
Ca băieții gospodari, noi am agreat să luăm fiecare niște lucruri de mâncare, dar fiecare a suplimentat pe furiș, ca să fie. Ne-am întors cu mâncare acasă și apoi am împărțit-o între noi în tren… bine că ne-am chinuit să o cărăm însă, absolut degeaba.
Documentează-te și pregătește-te corespunzător. Studează puțin prognoza meteo, ia la tine o pelerină de ploaie just in case și învața traseul și marcajele. Chiar dacă poate nu tu vei conduce grupul (eu mă feresc mereu de asta), e bine să fii informat, să poți ajuta la nevoie. Descarcă offline harta pe Osmand Maps, te ajută când ai vizibilitate scăzută să poți ține drumul după indicatoare, dacă nu se văd.
Eu am mers destul de mult pe munte, încă de când eram flăcău și mai știu una alta. Cunoșteam cât de cât traseul și știam să mă si uit după marcaje… A fost util, la un moment dat am rămas singur, încărcat și cu bagajele persoanei care nu mai putea merge și trebuia să mă orientez prin ceață… în timp ce restul grupului era deja la vin fiert la Omu.
Folosește bețe de drumeție. Sunt foarte utile, crede-mă. Pentru cât de puțin costă unele bunicele, beneficiile sunt uriașe. Te ajută la urcare, să nu pui mâinile pe jos ca un patruped și îți permit să cobori în siguranță, pante abrupte…
Eu unul nu aș putea merge deloc fără bețe. Le iau chiar și în ieșiri de copii, la Cascada Urlătoare sau în alte locuri unde nu prea e nevoie.
Nu te plânge, rămâi cu atitudine pozitivă și încurajează-i și pe cei care au dificultăți să facă la fel. Nu e deloc simplu când cineva se smiorcăie, riscă să se strice feng shuiul întregului grup.
La un moment dat încercam să îi explic persoanei pe care o ajutam cu bagajele că dacă facem pauza la fiecare 10 minute, ne va prinde întunericul… Aveam nevoie de un canal de comunicare direct, să-l îmbărbătez puțin. Și mie îmi era greu, și eu eram obosit, am făcut puțin pe semi-eroul, l-am ocorât puțin și l-am constrâns în felul ăsta să mărim ritmul, ca să nu ne prindă noaptea. Am luat o decizie bună.
Să ai la tine un fel de emergency kit în permanență. Eu am în rucsac următoarele: hartă (studiată puțin și în prealabil), sfoară, scoci (au fost foarte utile, am făcut bretele rucsacului de zici că era de la Armani), powerbank, frontală (dacă totuși te prinde noaptea), plasturi, în caz de bătături și ceva antinevralgic, în caz că te lovește vreo durere din senin.
Nu am folosit mereu toate astea, dar e mișto să ai cu ce improviza câte ceva, la nevoie.
Ia la tine suficientă apă, dacă știi că nu sunt izvoare pe drum. Pe munte nu trebuie să te adăpi ca boul, dar nici să ajungi în situația de a muri de sete și să n-ai cum să te hidratezi. Sau ia-ți un filtru, cum sunt cele de la LifeStraw, să poți bea liniștit apă din râu sau lacuri, dacă găsești pe traseu.
Nu am estimat bine volumul de apă necesar (de fapt alții n-au avut deloc și a trebuit să împărțim) și am ajuns să beau apă din lacul Țigănești, din lispă de altceva. Eram eu și vacile… O să-mi comand un LifeStraw până la următoarea ieșire și o să-i fac review.
Odihnește-te bine înainte de ieșire. Culcă-te devreme în ziua de dinainte, mergi pe munte odihnit. În funcție de traseu, trezește-te devreme și începe călătoria în așa fel încât să ai timp să ajungi la destinație până se întunecă.
E foarte important să mergi pe munte într-o stare bună, să fii în cea mai bună formă a ta. Dacă ești odihnit, drumeția va fi mai ușoară și mai plăcută.
Pe munte, clar trebuie să fii prudent şi bine pregatit.Dar eu prefer sa rămân la sol, cât mai la sol, frica de înălţime e mai măreaţă decât frumuseţea muntelui. :))
si eu am frica de inaltime, dar incerc sa o ignor… nu e mereu prea usor :))
Regula muntelui este că cei mai bine pregătiți fizic și bine cunoscători ai traseului asigură capetele. Cei mai lenți stau la mijloc.
Mâncarea uscată, conservele și ciocolata sunt vitale. La fel ca și o sursă de foc. De preferat, spirtieră și pastile pentru aprins.
Foarte bune sfaturile, Almona 🙂