Draga mea,
M-am trezit de dimineață cu o melodie în minte. E ciudat, nu mi se întâmplă prea des asta. Melodia e “Zâmbetul tău”, cântată de către Travka.
Îmi place să îți observ expresia feței, să îți văd chipul luminos, dis de dimineață. Inocența de pe chipul tău îmi pătrunde până în sufet. Zâmbetul tău de copil mă sensibiliează și mă face să simt recunoștință.
Sunt recunoscător Universului că mi te-a adus în cale. Oricât de greu ne-ar fi fost până să fim împreună, simt că a meritat tot efortul. Ca și cum, pentru a ne putea bucura cu adevărat unul de altul, aveam nevoie să trecem prin momente grele. Alinarea este mult mai dulce atunci când ai răni deschise și cicatrici proaspete, care să fie dezmierdate.
Îmi place să te alint și să îți observ micro-expresiile când fac acest lucru. Ochii tăi mari mă fac să mă bucur de viață, iar gândul că sunt între puținele persoane pe care le privești în felul ăsta mă mulțumeste, uneori chiar copleșește.
Îmi place să te văd cu gura până la urechi.
Îți spusesem zilele trecute că ai trei moduri diferite de a zâmbi:
Râsul copilăresc și inocent. E un râs prelungit și zgomotos. Toată fața ți se luminează dintr-o dată, iar obrajii capătă o altă formă. Ador să te văd așa. Apreciez și că, de cele mai multe ori când se întâmplă asta, prelungești cumva momentul, dezvolți ideea care te-a amuzat și implicit mă faci și pe mine să râd. Îmi generezi o stare de bine.
Chicotitul format dintr-un sunet prelungit, onomatopeic. E un fel de “hihihi”. De obicei acesta apare ca reacție a ceva ce am făcut eu, sau ca reacție la o situație pe care o observi. Îmi place foarte mult să îți observ gesturile și mimica în momentele astea.
Zâmbetul scurt. Capăt și eu o stare de bine când reușesc să-ți fur câte un zâmbet. Tipul ăsta de bucurie e silențioasă, uneori doar ma privești cu drag, iar alteori îți miști puțin și obrajii, în semn de fericire.
Draga mea, viața alături de tine e o binecuvântare. Te rog, binecuvântează-mă în continuare.
XOXO,
Răzvan
