Un altfel de review Umbre Sezonul 3, fără prea multe inside stories… Să nu vă stric dorința de a vedea și voi filmul.
Că tot vă povesteam că sunt fan Umbre… Am împrumutat abonamentul de HBO GO al tovarășului Nebunelu’ (apropo, știți de ce cumpără românii ca disperații chestii de sărbători? Nu știți, nu? Vă explică Nebunelu’ aici) și m-am uitat la sezonul 3.
Inițial mi-am propus să văd întreg sezonul 3 miercuri, pe 20 noiembrie, în ziua în care a apărut, dar socoteala de acasă nu bate cu cea din târg. Zilele de muncă la betonieră m-au extenuat, iar obiceiurile bahice nu mi-au permis să ajung mai devreme de 10-11 acasă, astfel că nu prea mai rămânea timp de Umbre.
Azi am văzut ultimul episod din sezonul 3, las concluziile mai jos. Încerc să explic niște lucruri fără a da prea multe spoilere, poate mai sunt unii care încă nu sunt la zi cu serialul:
Sezonul 3 se învârte în jurul câtorva personaje principale, iar unele care erau relevante în primele sezoane apar puțin spre deloc. Cei care nu mai prea apar sunt Nea Puiu, Tănase, Sabin sau Căpitanu’, iar personajele care devin foarte relevante sunt Relu, Nicu, Nico și Emilian.
Sezonul urmărește atât povestea de acțiune, dar și situațiile personale sau familiale. Gina se chinuie să își reconstruiască viața, după ce a trecut aproape un an de când s-a îndepărtat de Relu, Magda și Teddy au o relație inspirată din Tom și Jerry, Nico se luptă cu sentimentele față de Emilian, dar încearcă să rămână loială grupului, iar Relu face orice ca să nu se dezumanizeze.
Sezonul 3 este o joacă de-a șoarecele și pisica între Relu și Emilian. Personajul polițaiului nebun și bipolar începe și el să prindă contur, la un moment dat devine chiar carismatic. E tot libidinos și nebun, dar descoperim că e și citit și cu un simț ridicat al umorului. O chestie amuzantă pe care i-o spune la un moment dat lui Nico: “Cum spunea marele gânditor Zlatan Ibrahimovic <<Când Zlatan îți întră în casă, musafirul ești tu.>>”
Apar și câteva personaje noi, care deși sunt episodice, oferă o pată de culoare filmului. Romică, e destul de carismatic, Sebastian e un pămpălău plângăcios cu bani care încearcă să intre pe sub pielea lui Chucky și a Ginei, apare puțin mai mult în film și Păgănel, unul din interlopii din gașca căpitanului.
Cel mai imprevizibil și fascinant personaj mi s-a părut Nicu, șeful grupării care alege să plece din Spania și să se întoarcă în România ca să dea niște tunuri. Nu e genul ăla de interlop violent, cum e Căpitanu’, dă impresia că e atent cu oamenii și educat. Relu spune despre el că îl înspăimântă, pentru că umblă mereu în trening, iar el știe că cei ce umblă-n trening sunt capabili de orice. Personajul are un limbaj al corpului foarte bine dezvoltat, are momente când filozofează și vorbește ca și cum ar avea construit un super plan, iar toate lucrurile sunt mereu sub control. E de apreciat și că nu e genul care se bate, deși ar putea, când a intrat cu Sabin în ring a făcut eschive de Mayweather, după care i-a croit mare pumn. Sunt puțin dezamăgit însă, mi se pare că personajul nu a oferit tot ce putea, mi-a lăsat senzația că putea să ofere publicului mai mult și regretul că nu am aflat întreaga lui istorie/poveste.
Sezonul are și oarecare suspans, unele episoade se derulează pe repede înainte și te țin în priză, iar finalul este destul de neașteptat. Toate astea se întâmplă în timp ce Relu încearcă să-și salveze familia și să renunțe la lumea interlopă, dar parcă, orice ar face, mai mult se adâncește în societatea violentă.
Filmul poate fi urmărit și pe Netflix sau prin aplicația DigiOnline.
