În week-end-ul nostru petrecut iarna la mare, la începutul acestui an, am ajuns și în locuri considerate istorice: Tropaeum Traiani de la Adamclisi, Capidava…
Subiectul acesta al promovării turismului românesc și în special al locurilor istorice este în mod cert unul sensibil…
Să începem cu…
Capidava
În drumul nostru spre Muzeul de Artă de la Topalu, am zărit pe drum un panou care ne anunța că suntem aproape de Capidava. Și am decis că merită să facem un popas aici.
Nici nu am coborât bine din mașină, că ne-a întâmpinat un nea Titi local… s-a prins că suntem turiști și a zis să facă pe ghidul în schimbul unui pachet de țigări. Am acceptat provocarea și am zis să îl urmăm.
Vechea așezare dacică (davă), cu o vechime de mai bine de doua milenii, devenită apoi castru roman, în timpul lui Traian avea o importanță strategică deosebită. Poate de aici și legenda stâncilor care se văd, când scad mult apele fluviului și care se spune că ar fi fost părți ale unui antic “Pod de Piatră” din vremea romanilor.
Aici o imagine din spatele cetății…
Dar, nu nea Titi ne-a povestit asta… însă cu ajutorul lui am ajuns în spatele cetății, care este în reabilitare, se pare pentru a fi introdusă in circuitul turistic.
M-am documentat un pic… și m-am îngrozit… Dacă vreți, puteți citi aici sau aici, despre cum autoritățile române înțeleg reabilitarea: 16 milioane de euro, pentru o restaurare, în care s-a folosit fier beton… așa că cetatea Capidava nu mai corespunde criteriilor de autenticitate și integritate definite de UNESCO, pentru a fi înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial!
Sau și mai simplu, puteți asculta începutul emisiunii Morning glory… No comment!
Continuând experiența cu nea Titi, am descoperit, pe lângă multe gunoaie aruncate în spate (nu am făcut poze la așa ceva…), săteni probabil care pescuiau liniștiți pe malul apei…
Ne-am întors în fața cetății și am scăpat de ghidul improvizat, după ce i-am lăsat niște țigări…
M-am tot întrebat cum ar fi arătat locul, dacă era undeva în Grecia sau Italia… dar întrebările fac rău… ne-am urmat drumul.
Tropaeum Traiani de la Adamclisi
Ceva mai târziu am ajuns aici: la Tropaeum Traiani de la Adamclisi.
Înainte să intrăm, am admirat un apus de iarnă, din parcarea goală…
După ce am plătit (10 lei biletul), am înaintat pe aleea străjuită de copaci de vreo 100 m până la monument.
Și am ajuns și in fața mărețului edificiu.
Numele de Adamclisi provine din turcesul Adam Killese – casa lui Adam sau biserica omului. Se pare că turcii au crezut că impunătorul monument roman ar fi o biserică…
Sincer, mi-aș fi dorit niște panouri sau o modalitate atractivă, prin care să fie descrise scenele de pe acest edificiu… fiecare scenă, fiecare personaj, fiecare detaliu ar fi putut fi “exploatat” într-un mod în care locul ar putea deveni un magnet turistic, nu un obiectiv istoric uitat de lume, în mijlocul unei pustietăți…
Puțină istorie aici…
Am urcat apoi și pe movila din spatele monumentului…
Se pare că această grandioasă construcție ar fi fost făcută după planurile lui Apollodor din Damasc, cel care a “semnat” și Columna lui Traian din Roma…
Muzeul Tropaeum Traiani
Pentru că tot eram în apropiere, am zis să dăm o fugă și să vedem și Muzeul Tropaeum Traiani.
Același sentiment de pustietate… cred că și muzeul și monumentul sunt vizitate doar ocazional de elevi în excursie cu diriga sau de cei care lucrează în domeniu… Nu e nimic care să te îndemne în vreun fel să consideri că sutele, miile de ani din urmă au o poveste care merită ascultată…
După ce ne-am chinuit 10 minute să ne dăm seama dacă e deschis sau nu, a apărut în dreptul ușii doamna care păzea istoria… doamna de la casa de bilete.
După ce-am plătit (10 lei biletul), am înaintat în muzeu.
Probabil cea mai mișto întrebare pe care am auzit-o a fost: “Doriți să vă aprind lumina?”
De parcă aș fi vrut să descopăr vestigiile istorice, la lumina brichetei…
În muzeu poți vedea în primul rând, fragmente originale din monumentul Tropaeum Traiani (cel existent acum este reabilitat).
Pe lângă acestea, exponate pe care te aștepți să le vezi într-un astfel de muzeu.
Dar ceea ce mi-a rămas în minte, este ceea ce puteți vedea mai jos…
La ce mă refer? Uitați-vă cu atenție în poza de mai sus…
O să observați niște bilețele mici albe, în dreptul fragmentelor din monumentul Tropaeum Traiani… par ca niște cărți de vizită, așa cum bine a zis colegul…
În loc să scoți în evidență istoria, poveștile acestui loc… să fie niște panouri, sa ai niște elemente care să scoată în evidență ceea ce povestesc pietrele, să fie ceva interactiv… vise…
Am terminat vizita muzeului, admirând o frumoasă miniatura a monumentului Tropaeum Traiani.
