Articol cu Steven Seagal scris în 2011

Introducere – 2020:

Am încercat să scriu ceva și despre efectele pe care le are auto-izolarea asupra mea (nu are legătură cu articolul care încă nu e gata, ăla “o să se întâmple” când va fi finalizat), dar mi-am dat seama că nu vreau să pun genul ăla de articol aici… Și oricum nu mai am stare și idei să scriu altceva.

Vă las să vă delectați cu un articolul scris de către mine în 2011. E despre un mare actor de la Hollywood Steven Seagal.

Articol – 2011:

Sevea Seagal iubește să se bată

Nu înţeleg de ce se insistă cu filmele cu Steven Seagal, serios. Mie îmi displace total băiatul ăla. Are faţa aia de bufniţă şi se îmbrăca ca un apaş, îi jujitsuieste pe toţi fără ca măcar să primească un pumn, ştie să dezamorseze bombe, să piloteze avioane, să gătească… şi niciodată nu rămâne cu fata. Ceva de genul:

EA: M-ai salvat, curajosule. Nu vrei să vii la mine să bem o cafea?
SS: Nu, nu. Mie-mi place doar să mă bat. Şi cafeaua atacă inima, eu beau doar ceai de meduză.

Jean Claude Van Damme, Silvester Stalone, Jet Li, Chuck Norris, Jason Statham, Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu… toţi au mai luat şi bătaie din când în când. Steven Seagal nu, el e mai dibaci decât un campion la şah, mereu reuşeşte să anticipeze orice mişcare a adversarului şi să facă în aşa fel încât să nu fie atins de sabie, pumn, glonţ, picior … niciodată.

Cred că acest cowboy modern ar fi câştigat de unul singur războiul troian sau războiul clonelor şi categoric l-ar fi “citit” pe individul care a masacrat Norvegia şi l-ar fi bătut, înainte ca teroristul să apuce să ucidă atâţia oameni. Şi normal că ar fi făcut diferenţa în cel de-al doilea război mondial, probabil că hobby-ul lui este să distrugă tancuri cu mâinile goale.

Dacă ar fi fost în locul lui Mario, cred că ar fi tăvălit ţestoasele şi aricii, ar fi pălmuit dragonul şi ar fi aruncat prinţesa în lavă pentru ca a încercat să-l sărute.

Niciodată nu am putut să urmăresc un film de-al lui cap coadă. E prea absurd, obositor, ireal și plicitisitor pentru gusturile mele. Mai bine mă uit la Margelatu’ (a 10a oară).

Concluzie – 2020:

PS: De fapt, ca să fiu onest până la capăt, Steven Seagal moare în Machete (2010), dar la momentul la care am scris articolul (2011), nu mă documentasem suficient de bine… oricum, ideea rămâne.