Deși au trecut aproape 10 ani de atunci, încă-mi amintesc cu drag tentativa mea de a face o omletă țărănească pentru mine și Andreea, prietena mea de atunci.
Abia mă mutasem de la cămin la garsonieră și nu aveam bucătăria (și casa) foarte bine echipată, la momentul respectiv.
În bucătărie aveam doar aragazul, două dulapuri și un frigider, iar camera-dormitor era și ea decorată în stil aproape japonez. Nu dormeam pe jos ca niponii, că aveam pat și dulap, dar restul lucrurilor lipseau cu desăvârșire.
Așa-i când te muți la casă nouă, gândul că ai un loc al tău te face să treci peste toate celelalte lipsuri. La momentul respectiv nu-mi păsa că-mi lipseau din bucătărie lucruri elementare, sau că setul de tacâmuri era compus doar din două furculițe, două cuțite și două linguri, pe care le foloseam și când stăteam la cămin.
Eram atât de fericiți, atât eu, cât și Andreea. Acum putea să mă viziteze când voia. Nu mai depindeam de colegii de camera, nu mai trebuia să-i rugăm să dispară câteva ore, ca să ne putem iubi și noi liniștiți. Plus că acum nu mai găteam la plita electrică, aveam aragaz.
Într-o seară, mă anunțate Andreea că urmează să treacă pe la mine, după ce termină cursurile și mă întrebase ce mâncăm. Eu, considerându-mă un făuritor dibaci de omlete, am zis că pot să încropesc ceva să mâncăm…
Mă gândeam să fac două porții de omletă țărănească. Mi-am petrecut multe dimineți de weekend la cămin gătind și mâncând omlete, ce putea să meargă rău? Acum puteam găti pe aragaz… Nu mă mai rugam de plită să prăjească mâncarea. Doar că socoteala de acasă nu bate mereu cu cea din târg.
M-am îmbrăcat și am dat o fugă la magazinul din colțul blocului, să cumpăr cele necesare. Nu îi mai gătisem Andreei până atunci (la cămin făcutul mâncării era semi-horror oricum).
Rețeta:
Am cumpărat următoarele și le-am așezat cu grijă pe măsuța din bucătărie:
- o legătură de ceapă verde
- un ardei roșu
- 6 ouă
- o legătură de mărar
- 150 grame de caşcaval
- 6 felii de bacon
- roşii pentru ornat
- un borcănel de busuioc
Aveam deja ulei, sare și piper, astfel că lista de ingrediente era completă.
Rețeta este și ea destul de simplă, eram foarte încrezător că Andreea va fi impresionată și va considera că-s material bun de soț.
Curățăm ceapa și o tăiem împreună cu ardeiul deja spălat. Punem 2-3 lingurițe de ulei în tigaie și după ce acesta se încălzește puțin, adăugăm și legumele.
Separat, tăiem baconul. Când observăm că ceapa a prins o culoare gălbuie, punem în tigaie și mezelurile și potrivim focul.
Cât timp avem tigaia pe foc, batem bine ouăle cu telul și le asezonăm cu sare, piper și busuioc, după gust. Când amestecul este omogen, adăugăm mărarul și cașcavalul ras peste ou.
Adăugăm compoziția de ou în tigaie și o lăsăm la foc mic, să nu se ardă.
Verificăm dacă omleta s-a făcut pe o parte, iar apoi o întoarcem, ca pe o clătită. O lăsăm puțin să se rumenească, iar apoi o scoatem pe o farfurie și o asezonăm cu roșiile tăiate felii și cu puțin mărar proaspăt, tăiat și el mărunt.
Cum am reușit să distrug omleta
Mai făcusem omletă țărănească de zeci de ori până atunci, chiar mă așteptam să îmi iasă și de această dată. Voiam să o impresionez pe Andreea și să îi arăt că mă pricep și la gătit, nu doar la calculatoare…
M-am înțeles cu ea să mă sune când pornește către mine, ca să fac ceva de mâncare. Nu i-am spus ce aveam de gând să gătesc, dar știam că oricum nu este prea pretențioasă de fel.
Mă gândeam că o oră îmi ajunge ca să termin mâncarea și să o aranjez frumos în două farfurii.
M-a luat gura pe dinainte și i-am spus că o să îi pregătesc ceva de neuitat. Așa a fost, doar că în sensul rău al cuvântului.
Știam că îmi trimisese mama o tigaie, dar încă nu apucasem să o folosesc de când m-am mutat. Nu aveam spatulă sau lingură de lemn, dar eram încrezător că mă voi descurca, doar eram inginer.
Am pus legumele la călit și am bătut ouăle împreună cu celelalte ingrediente.
Problema a apărut abia atunci când am pus totul în tigaia deja încălzită. Compoziția de ou s-a prins de tigaia de inox și s-a ars, iar în momentul în care am întors-o, folosind o lingură de inox, aceasta s-a rupt.
Omleta mea, arsă pe o parte, arăta ca o porție de mâncare scăpată din avion.
Nu sunt eu cel mai dibaci în bucătărie, dar consideram că am circumstanțe. Dacă aveam tigaie și ustensile de calitate, nu s-ar fi întâmplat asta.
Andreea urma să ajungă în maxim 20 de minute, iar omleta mea arăta ca o tocăniță arsă, de ouă.
Am deschis congelatorul și am pus la cuptor două pizza. Nu știam exact cum să-i spun că am ars mâncarea, dar în mod cert nu voiam să murim de foame, sau să creadă că am amăgit-o când i-am spus că voi găti.
Reacția Andreei:
De când a intrat pe ușă, mi-a spus că e lihnită și că abia așteaptă să guste ce am gătit. Discuția a fost ceva de genul:
A: Hello, sunt moartă de foame. Ce ai gătit bun?
R: Ăăăă, am pus două pizza la cuptor.
A: Pe bune? Asta e… Cum mi-ai spus? Că-mi pregătești ceva de neuitat?! Pizza congelată? Că nu-mi imaginez că ai făcut tu blatul… Că nu e făină peste tot în bucătărie, deci sigur nu.
R: Ăăă, am vrut să fac o omletă, dar…
A: Dar? Ce a pătit omleta?
R: Păi… Am făcut totul bine, dar s-a prins de tigaie, iar când am întors-o, s-a rupt în bucățele… Arată ca o tocănită de ouă, pe jumătate carbonizată.
A: Aaa, de asta miroase a ars în toată casa. M-am liniștit, măcar știu sigur că n-ai ars și pizza.
R: Chiar am încercat, dar…
A: Arată-mi tigaia. Ai întors omleta cu furculița, de s-a rupt în bucățele?
R: Cu lingura.
A: Nu mă mir că nu ți-a ieșit mâncarea. Hai să scoatem pizza și să mâncăm, să n-o arzi și p-asta. Oricum, în tigaia asta ce o ai tu, nu poți face nici măcar popcorn.
R: Da, cam așa…
A: După ce mâncăm, îți arăt exact ce să-ți cumperi, ca să-ți iasă mâncarea data viitoare.
Așa am aflat de magazinul online Dajar, sau că produsele lor se găsesc și în Carrefour, Cora, Mega Image, Metro sau Auchan.
A: Poți da o fugă până la Carrefour zilele astea, sau la Auchan…
R: Ăăăă.
A: Cum o să tot vin pe la tine, acum că nu mai stai la cămin și e mai ușor, ar trebui să iei mai multe chestuițe, să putem face mâncare împreună.
R: Ăăă, ce să iau?
A: Îți trebuie musai oale și tigăi. Poți să-ți iei o oală sub presiune și o oală de inox, un tel, să nu mai bați ouăle cu furculița, o tigaie cu înveliș qualum… Sunt foarte bune tigăile astea și nu ți se lipește mâncarea în ele.
R: Așa… Și mai ce?
A: O spatulă din plastic dur, ca să întorci și tu mâncarea ca oamenii. Eventual și o oală de ceramică, dacă vrei să ne răsfățăm din când în când…
R: Ăă, ne răsfățăm, da.
A: Dar să ai grijă să iei produse pe care scrie Ambition România, nu de la alte branduri. Astea sunt foarte bune și au prețuri cinstite.
R: Okay, o să mă uit cu grijă.
Am cumpărat toate cele, recomandate de către Andreea iar la scurt timp după, am gătit împreună celebra omletă țărănească.
Ea s-a ocupat de prepararea ingredientelor, iar eu eram responsabil de prăjirea și întoarcerea omletei. Într-adevăr, tigaia de calitate a făcut ca gătitul să fie foarte ușor.
Omleta a arătat demențial și a avut un gust pe măsură.
Nu vi se pare că arată genial?
Nu m-a luat până la urmă de soț, dar măcar i-am arătat că pot găti binișor. Plus că mi-a și recomandat niște super produse, la prețuri excelente.
