Din episodul trecut:
Acum vreo doi ani, când s-a însurat colegul Daniel, m-a făcut responsabil pentru o grămadă de activități, care m-au pus în dificultate, dar în cele din urmă am răzbit. Eu la nunți nu merg aproape niciodată, iar la botezuri particip doar dacă văd în prealabil poze cu ursitoarele… Dar era cununia Nebunelului și a Nebunicii, nu m-am putut gândi nicio secundă să refuz.
Fiind singurul invitat dintre colegii de muncă, a trebuit să-i iau partea mirelui în clinciurile de la birou și de pe grupuri, iar asta nu a fost deloc simplu. Duceam războaiele altora și mi-au umplut băieții frigiderul absolut degeaba. Nu a fost simplu nici să prestez taskul de martor, mai ales că eu nu particip la genul ăsta de evenimente și nu mă prea pricep la ele. Trebuia să mă prind că e o capcană de când s-a asigurat că nu am buletinul expirat… Cine te întreabă de buletin când te cheamă la cununie? Dacă s-ar întâmpla a doua oară, acum aș fi mai pregătit…
La sfârșitul zilei, dacă ar fi trebuit să facturez mai departe efortul meu, ar fi apărut pe factură asta:
- martor la cununie și suportat toanele rudelor mirelui, pe care nu le mai văzusem niciodată
- cărător de flori de la primărie la restaurant
- întreținător de atmosferă la masa 4.
- mârâitor la chelneri și oaspeți – primisem ordine stricte că nu e voie să se comande alcool pâna când nu se întorc mirele și mireasa de la poze
- orice alte taskuri administrative care erau solicitate de către mire.
A părut totul destul de complicat la acel moment, dar acum îmi amintesc cu drag de tot acel episod. Mi-a plăcut evenimentul, deși nu e neapărat genul meu. Eu nu sunt prea mare fan al ocaziilor la care trebuie să te îmbraci cu ce ai mai bun prin casă, să te fandosești să se vadă statutul și opulența, să suporți tot felul de necunoscuți și să mănânci aperitive care arată interesant, dar nu îti dai seama exact ce sunt.
Episodul curent:
Pentru că tovarășul Daniel a fost mândru de activitățile prestate de către mine la cununie și pentru că eu sunt un săritor_incurabil care ajută oamenii fără să ceară nimic în schimb, am agreat cu însurățelul să mă ocup eu de documentare pentru aranjamente florale nuntă. De fapt nu a fost asta. Cu riscul de a mă omorî, o să vă spun adevărul, însă. Daniel a pierdut un pariu cu nevastă-sa, iar pentru că nu l-a putut duce la capăt, m-a rugat să-l ajut. Și din ajutor, am ajuns să fac eu…
Am folosit Google și am prezentat mai departe patru oferte detaliate comparativ, dar în cele din urmă am agreat cu mireasa asupra serviciilor celor de la Bloomeria. Mi-am imaginat că trebuia să promovez propriul serviciu, iar persoanele implicate trebuie să aleagă ce ofer eu în detrimentrul altor 3 variante.
Asta după ce proaspăta familie a ales locația și mi-a arătat câteva poze, pentru a-mi putea face o idee. Dar chiar și așa, când nu te pricepi deloc nu e simplu să alegi buchete de mireasă, arcade cu flori sau alte lucruri care țin de decor. Eu sunt ăla care în mod normal se chinuie să aleagă un buchet pentru o onomastică, dar acum m-am văzut nevoit să mă mobilizez.
La alegerea buchetului de mireasă a fost chiar amuzant. Ca să pot convinge, a trebuit să învăt câteva lucruri despre culori și felul în care se asortează ele. Mă simțeam ca la liceu, la ora de desen, doar că acum nu mă mai uitam la alții cum deseanază Iisuși cu mănuși de box, ci trebuia să folosesc informațiile pe care le cunoșteam ca să vând o idee și în același timp să conving viitoarea mireasă.
Într-un final buchetul ales a fost cel de mai jos:
Norocul meu a fost că atunci când a fost vorba de aranjamente masă nuntă s-au implicat și nașii, care au reușit foarte ușor să convingă însurățeii asupra unui model, că avuseseră și ei aranjamente similare și puteau prezenta o experiență cât de cât reală.
S-a optat pentru ceva simplu și nu foarte colorat, un buchet de flori împletit este suficient, dacă e așezat pe o masă decorată cu atenție sporită la detalii.
Unul dintre factorii de decizie a fost că cei de la Bloomeria pot furniza aranjamentele în maxim 3 ore de la comandă, iar livrarea este gratuită în București.
Argumentul care a convins mireasa însă este combinația de culori și flori foarte inspirate, care făcea ca decorul să pară unul de poveste.
O să vă povestesc, în septembrie, cum a fost întreaga experiență. Până acum mi se pare foarte obositor, chiar și mica bucățică cu care am contribuit eu trebuie plănuită în detaliu. Sper că de data asta nu va mai trebui să mă strâmb la lume și să garantez bunele maniere ale invitaților, totuși.
Sigur îmi voi negocia sarcinile organizatorice mai bine decât data trecută. Iar ceea ce trebuie să știe invitații buclucași este că de acum doi ani de la cununie am mai văzut niște filme cu bătaie, între timp. M-am uitat chiar și la Rocky, toate părțile.
S-a nimerit la fix să aflu de Bloomeria!
Inspirat ai fost!
Mie mi se pare simpla problema- intrebi mirii care-i tematica si cromatica nuntii, dupa care alegi ceva corespunzator datelor problemei.
:)))) pai da, dar eu nu am vreo experienta anterioara la care sa ma raportez.
Ce originale sunt toate articolele tale. Chiar imi place buchetul ales si culorile. Nici eu nu sunt fana petrecerilor de nunta. De altfel, eu nu am facut asa ceva, ci doar o masa la un restaurant intre 6 persoane. :))) Nu as da nici acum timpul inapoi ca sa fac altfel, nici macar de dragul unei rochii de mireasa albe si nici a aranjamentelor sofisticate pentru mese si local. Prea multa bataie de cap pentru mine! :))
Multumesc mult, Oana.
Ei, poți spune că ai obținut un nou skill. Acum sigur vor încerca ceilalți prieteni să te roage să te ocupi și la ei de probleme astea existențiale.
Sincer, sper ca nu ma vor ruga :)))
Frumos rol, frumoase aranjamente! Doar căsătoria se pare că nu-i de mine… :))))))))))
Multumesc pentru ajutor, Razvane. O sa mai am treaba pentru tine si la botez… 😉
Stiam ca esti de multa vreme botezat.