Ori de câte ori am o zi liberă, vrea să facem curățenie. I se activează toți senzorii și dintr-o dată, cele trei bluze lăsate pe canapea încep să o deranjeze. Pur și simplu izbucnește-n treabă.
A învățat că dacă-mi spune să facem ordine în casă, îi propun să ne începem ziua cu lucruri mai importante. Doar că și-a dezvoltat o metodă de a mă păcăli.
E ceva de genul:
Șterge puțin praful de pe bibliotecă.
Adună jucăriile lăsate pe gresia de la baie.
Du, te rog, hainele la spălat (spălătoria e la parterul blocului).
Știe că dacă mă apuc să fac unpic de ordine, de cele mai multe ori nu mă opresc până nu terminăm amândoi. Sunt puține momentele în care nu am chef, fac doar ce mă roagă și apoi îmi văd de viața mea liniștit. Să nu credeți că nu-mi scoate ochii atunci când fac așa, da-mi asum.
Nu mă înțelegeți gresit, nu sunt genul de bărbat care nu mișcă un deget în casă și are impresia că femeia trebuie să le facă pe toate. Mai strâng, mai duc hainele la spălat, mai fac unpic de curățenie, când am chef gătesc… Fără să mă laud, da’ fac cele mai bune paste cu sos alb din casă.
Ce mă enervează de fapt este momentul în care vrea să facem curățenie. Dimineața sau când sunt eu liber, că muncesc câte 7 zile la rând, în 3 schimburi.
Ori de câte ori am puțin timp liber, programează câte-o activitate de genul. Mergem să rezolvăm cutare lucru, facem curățenie… Stau cu frică și când n-avem nimic planificat, o dată i se pune pata să mutăm mobila din casă.
Dintr-o dată, dulapul care a stat bine mersi 6 luni în colțul din dreapta al dormitorului ar șede mai bine în colțul din stânga. Și apucă-te și mută mobila!
Deși suntem doar aproape-căsătoriți (n-am semnat nimic încă), are metehne din astea de soție cu istoric.
Acum este plecată și profit de puținul timp liber ca să scriu articolul ăsta. Chiar dacă știu că o să mi-o iau dupaia, îmi asum! Doar nu credeți că voi scăpa nepedepsit, nu-i așa?! Măcar un apropo tot o să-mi bată.
Mai e și abonată la tot ce public, ca să o pot boscorodi online în tăcere trebuie să-mi fac un pseudonim. Din păcate pentru mine, n-am timp și stare de așa ceva.
Aș mai scrie, da’ nu cred că mai am timp.
Am auzit mai devreme o mașină întrând în parcare și ușa de la bloc deschizându-se. Urcă cineva pe scări. Dacă nu public articolul ăsta acum, cine știe cât o să stea în drafts până voi prinde următoarea ocazie.
Apăs publish, adopt un zâmbet larg și mă duc să o întâmpin bucuros la ușa ca și cum n-aș fi făcut nimic. Nu știu dacă funcționează metoda, dar am văzut că pisicile noastre așa se comportă când fac câte o boacănă. Urați-mi mult noroc!
Astea fiind spuse, la voi de câte ori a făcut mobila turul apartamentului?
