– Un articol despre adulți, copii și misiunea nobilă a unui Librar cu papion –
Părinții joacă un rol esențial în dezvoltarea limbajului copilului. Studiile au arătat că cei mici, care vorbesc și citesc mult în timpul copilăriei, vor avea un vocabular mai mare și se vor integra mult mai ușor la școală. Acesta este tabloul ideal pe care și-l dorește orice părinte.
Dar ce facem atunci când lucrurile nu decurg cum ar fi ideal?
Ce se întâmplă când, din diferite cauze, un copil are întârzieri de vorbire?
Dăm vina imediat pe TV sau pe tabletă fără să fim conștienți că nu întotdeauna acestea sunt vinovații? Acuzăm părinții de neglijență? Astea sunt cele mai comune și destructibile metode prin care, în loc să ajutăm, mai rău putem face.
Este o vorbă: ”Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine taci.” Astăzi am decis să nu mai tac fiindcă am ceva bun de zis tuturor părinților care se simt singuri, judecați și neajutorați în lupta lor de a-și ajuta copiii care au fost diagnostigați cu retard verbal.
În cele ce urmează voi împărtăși cu voi experiența mea cu un astfel de copil, prin ce metode am reușit să îl ajutăm, dar și efectul pe care misiunea nobilă a Librarului cu papion l-a avut în povestea aceasta.
Cum a început totul
Știam că Dana are copii și că în ecuația noastră de a ne muta împreună erau și ei. Îmi povestea zilnic despre micuți cu drag, pentru a ajunge să-i cunosc. Întâmplări haioase, gesturi de iubire, amintiri prețioase… Ca orice mămică mândră de puii ei. Însă de fiecare dată îmi părea că îmi ascunde ceva. Ușor și cu atenție am început să interacționez cu cei mici. Nu ar fi fost potrivit să apar de nicăieri , ca un total străin, în viața lor.
Timpul trecea și momentul de a ne muta împreună era tot mai aproape. Inițial totul a decurs cu normalul de timiditate și curiozitate, doar că la un moment dat am început să observ că nu reușesc deloc să înțeleg ce vorbește cel mic. Astfel mi-am dat seama de ce aveam acel sentiment ca și cum ceva ar fi evitat. Deși primul impuls a fost să întreb, am așteptat răbdător un moment mai potrivit.
”Copilul meu are întârzieri de vorbire”, mi-a spus mai mult cu jumătate de gură. De fapt nu îmi ascunsese asta, ci evitase să discute pe acest subiect.
Era obosită să explice că retardul verbal nu înseamnă retard intelectual. Ori să i se spună să nu-și mai lase copilul să se uite la desene animate deoarece acolo este cauza întârzierii de vorbire. Sau mai rău, să fie judecată că nu se ocupă de copil. Nu bănuia că și eu i-aș fi zis astfel de lucruri, dar obosise. Am înțeles-o și nu am pus întrebări inutile. În schimb am considerat că ar fi mai bine să mă documentez și să fiu pregătit.
Întârzierile de vorbire la copii
Medicii spun că până la un punct întârzierile de vorbire pot fi normale, iar marea majoritate a copiilor le depășesc singuri sau cu ajutor, până la vârsta de cinci-șapte ani.
Pe Dana a îngrijorat-o foarte mult absența tentativelor de lalație (gângurelile copilului de sub un an) care au făcut-o să meargă cu cel mic la un control. Doar că mereu i s-a spus că ar fi indicat să aștepte vârsta de trei ani. Asta chiar dacă copilul fusese diagnosticat cu hipertonie musculară la naștere care ar fi putut afecta neurologic părțile de vorbire.
Ideea este că un copil cu retard de limbaj, până la vârsta de trei ani, folosește un număr redus de cuvinte, le pronunță greșit sau nu le poate articula, nu reușește să formeze propoziții simple, însă are auzul bun și organele fono-articulatorii normal dezvoltate. Pe scurt: totul este normal înafară de vorbit.
Cauze posibile ale întârzierilor de vorbire
Retardul de limbaj poate fi cauzat de factori neurogeni (din perioada natală și postnatală), boli cronice îndelungate, boli infecțioase, factori psihogeni – un mediu asocial care nu stimulează vorbirea sau exact opusul, suprasolicitare verbală, mediu bilingv, atitudini brutale, șocuri emoționale sau factori genetici numiți generic „inabilitate verbală”, cu transmitere ereditară pe linie paternă, mai frecventă la băieți).
Dintre toate aceste cauze posibile, a fost luat în seamă mai ales mediul bilingv ori s-a dat vina pe desene animate. Dar oare nu mulți dintre noi când eram mici stăteam toată ziua cu ochii la desene animate de parcă ar fi intrat zilele-n sac? Asta începuse să fie cel mai enervant motiv posibil pe care Dana îl auzea, dar cel mai important îi era ignorat: instinctul de mamă.
Când copilul a împlinit 3 ani, au mers la Clinica de Neurologie unde i s-au făcut testele necesare și a primit ”diagnostic oficial” : retard verbal. Au urmat de îndată o strategie terapeutică individualizată psihologică și logopedică. Doar că… din păcate terapia a fost întreruptă din cauza pandemiei.
Căutarea celor mai bune soluții
Fiecare copil este unic în felul său. Așa cum am stabilit, întârzierile de vorbire pot avea cauze multiple. Dar am descoperit ceva care cred că s-ar potrivi multor copii.
În cazul nostru, cel mic are nevoie de exerciții pentru dezvoltarea mușchilor din jurul gurii (mandibulă, limbă), doar că era deja sătul de aceleași exerciții pe care le-a propus logopedul. Nu mai era interesant pentru că exercițiile deveniseră ca o obligație. Era plictisit.
Cred și eu, oricine s-ar plictisi. Joculețele și activitățile, oricât de amuzante ar fi, dacă sunt făcute în exces devin o povară. Același principiu se aplică și la adulți, iar până la urmă, copiii sunt doar niște adulți mai mici, nu-i așa?
Și mă gândeam… cât poate fi de greu să faci un copil inocent să râdă? Până la urmă e suficient să te scălămbăi puțin la el, nu? N-ai nevoie de costum și machiaj ca să faci pe clovnul…
Am început să mă documentez legat de diferite joculețe și activități care l-ar putea provoca pe cel mic să își dezvolte limbajul în timp ce se poate distra. Însă pe multe dintre ele Dana le încercase deja. Pe măsură ce citeam conținut cu și despre parenting eram din ce în ce mai confuz…
Toate chestiuțele propuse erau destul de amuzante pentru părinți, dar greu de apreciat de către copii, în general. Scopul este ca un copil să fie motivat să participe și să contribuie la activități, nu să se simtă măscărici.
Într-o dimineață, în timp ce-mi beam liniștit cafeaua, m-am trezit invitat pe un grup de mămici. Aș fi mai degrabă mămic, nu mămică, dar m-am gândit că nu poate fi doar o coincidență și am acceptat invitația.
Nu înțelegeam exact ce se întâmpla. Am devenit curios și printre discuții în contradictoriu, am văzut o postare despre cărți pentru copii. O mămică spusese că preluase ștafeta de la un Librar cu papion și avea un scop nobil: și-a pus costumul de povestitor cu misiunea de a le prezenta părinților cartea preferată.
Cine este Librarul cu papion?
Librarul cu papion este un povestitor care iubește foarte mult copiii. Acesta adoră să le citească titluri proaspete de carte, să îi asculte și să îi îndrume pentru a combate împreună plictiseala și a-i ajuta pe cei mici să descopere lucruri noi.
Fiind de părere că o carte poate deschide porți nevăzute și negândite, acesta știe foarte bine cum să îmbine “odată ca niciodată” cu discuțiile educative despre copaci, insecte, Univers și alte vietăți. Reușește să-i impresioneze pe toți copiii, indiferent de vârstă.
Mare mi-a fost supărarea când am aflat că Librarul a fost nevoit să ia o pauză și să se retragă cu cărțile cele mai de preț într-o cămăruță, dar nu înainte de a-i ruga pe adulți să îl ajute în scopul său nobil.
Astfel am decis să duc și eu mai departe misiunea și să devin “Librarul cu papion” pentru o zi. Iar astăzi este acea zi.
După ce am descoperit Librarul cu papion, mi-am dat seama și care va fi rolul meu în povestea celui mic…
Înainte de călătoria în Germania, am cumpărat de la Librar o colecție de cărți, un puzzle tactil și un joc interactiv pentru dezvoltarea limbajului. Îmi propusesem să valorific la maxim cele comandate și să-mi dedic energia pentru a-l ajuta pe cel mic să comunice mai bine. Voiam să-l ajut să uite de întârzierea de vorbire și să-l conving că putem fi cei mai buni prieteni… Iar cei mai buni prieteni vorbesc mereu unul cu celălalt, nu?
Nu l-am uitat nici pe cel mare, acesta a primit “Spune-mi despre pământ și cer” și “Enciclopedia comparațiilor”… Eram sigur că am ales cărțile potrivite, întrucât Dana îmi tot vorbise despre curiozitățile lui legate de Univers și lucruri, în general.
A venit și momentul culminant: mutarea în Germania și interacțiunea directă. În timp ce eram în avion, bucuros fiind de darurile pe care le cumpărasem, mă simțeam exact așa:
După ce am ajuns, ușor, ușor ne-am acomodat. Chiar dacă la început nu reușeam sub nicio formă să înțeleg ce spunea cel mic, m-am prins repede că dacă zâmbesc și mă joc cu el, se distrează și el.
I-am captat atenția cu acea colecție de cărți pe care am cumpărat-o de la Librarul cu papion. Dar haideți să vă spun despre ce cărți este vorba.
Hoinari prin anotimpuri
Ați auzit de ele? “Hoinari prin anotimpuri” este o colecție de cinci volume, cele patru anotimpuri și o altă carte care urmărește aventurile personajelor pe timp de noapte.
Oricare dintre aceste cărți este deosebită, întrucât ne invită să descoperim personaje și aventuri și ne provoacă pe toți, adulți și copii, să ne imaginăm povești.
Deoarece, așa cum v-am spus mai sus, astăzi am misiunea de a fi Librarul cu papion, vă voi scrie îndată cât de multe lucruri puteți face și cât de frumos vă puteți juca împreună, cu ajutorul acestor cărți. Iar apoi veți înțelege de ce acestea sunt foarte potrivite pentru copiii care au dificultăți în vorbire și nu numai.
Copilul va observa și va învăța ce se întâmplă în fiecare anotimp, cum se transformă natura și viața animalelor, ce activități fac oamenii, cum se îmbracă și multe altele.
Cum reușesc niște cărți ilustrate să dea frâu liber creativității și imaginației copiilor?
Haideți să vă spun. Noi am început cu ”Hoinari prin anotimpuri: Iarna”, deoarece acesta a fost anotimpul în care ne aflam atunci.
Știți, nu toate cărțile poartă povești începând cu coperțile. Vă puteți imagina cât de fascinant este să fie conturate zeci de povești fără ca măcar să deschideți cartea? Și eu m-am mirat. Iată un exemplu pe care noi l-am făcut împreună cu cel mic:
Apoi din fiecare idee ce ne-a venit observând imaginile, în fiecare zi am inventat noi și noi povești. Pe lângă despărțirea cuvintelor cu sunete repetitive sau a cuvintelor simple în silabe, cea mai bună metodă de a ajuta un copil este terapia prin râs.
Starea de bine și relaxare pe care o oferă râsul face copiii să interacționeze, să fie curioși, să își dorească mai mult. Iar în cazul deficitului de limbaj, râsul lucrează toți mușchii din jurul gurii ceea ce va ajuta enorm de mult.
Dacă aveți un copil cu această dificultate, cred că știți deja că logopezii recomandă exerciții care să miște mandibula, limba și ceilalți mușchi bucali. Sunt exerciții foarte bune, dar combinate cu o doză bună de râs, rezultatele vor fi excelente. Cum putem face asta cu ajutorul cărților ilustrate ”Hoinari prin anotimpuri?” Iată un mic exemplu de poveste creată doar din imaginile de pe copertă:
Și cine credeți că a reacționat?
”Adică eu sunt un papagal cocoțat într-un copac? M-ai făcut cumva papagal?” Cel mic râdea în hohote de strâmbăturile mamei lui. ”RoCoCo vrea un biscuite! RoCoCo vrea un biscuite!”, striga Dana prin casă dând din ”aripi” în timp ce copilul i-a spus râzand: ”tu nu Ro-CoCo, tu papa-gal mama.” , ceea ce a arătat că fusese foarte atent la povestea pe care o conturam împreună.
Papagalii ăștia trei au fost vedetele multor povești. Până la urmă, ce Dumnezeu pot căuta trei păsări exotice într-un copac în toiul iernii? Pot fi rătăcite, pot fi păsări rezistente la frig care s-au băgat curioase în niște găleți cu vopsea ori pot fi chiar și super eroi. Sau or fi spiridușii lui Moș Crăciun deghizați? Pot fi orice. Imaginația nu are limite!
Cert e că la fiecare pagină inventăm ceva pentru a genera hohote de râs. A urmat fetița trasă de păr de către gâște (pe care o cheamă Ana, apropo). Cine credeți că era un gâscuț și cine era Ana? Nici Dana, ca multe alte mămici, nu a scăpat de trasul inocent de păr din partea copiilor.
Apoi din interiorul cărții am văzut cum arată un orășel în preajma Crăciunului. Să zicem că seamănă mai degrabă cu un castel de nisip în care se află un mușuroi de furnici. Cu oameni care aleargă de ici-colo după cadouri și multe alte lucruri. Un personaj important a fost Moș Crăciun, care se apropie încet, fiind prezent în fiecare pagină a cărții. Și, surpriză, de data aceasta Moșul nu vine cu sania.
Rezultate
Cinci luni mai târziu, copilul și-a îmbogățit vocabularul și, chiar dacă încă are anumite cuvinte “marcă înregistrată”, reușește să se facă mereu înțeles. “Cisacis” ușa înseamnă că trebuie deschisă sau închisă ușa, nu se știe niciodată (trebuie să te uiți mereu la ușă, pentru a ști ce trebuie făcut)… și desigur, ”Iciun” este Moș Crăciun.
Prin natura lor, cărțile sunt niște generatoare de momente frumoase și aventuri care mai de care. De fapt asta este ceea ce ne oferă Librarul cu papion. Cumpărând de la el colecția de cărți ”Hoinari prin anotimpuri” ne-am creat o gamă întreagă de jocuri astfel:
- Jocuri pentru dezvoltarea vocabularului și identificarea unor obiecte. (Crezi că acest papagal s-a rătăcit? Oare cum l-am putea ajuta să nu îi fie frig?)
- Jocuri de diferenţiere şi învăţare/exersare culori (acesta este un papagal cu penaj roșu, verde, albastru. Îl cheamă Rococo. Unul mai mare, verde, găseşti pe undeva?)
- Învăţam sau exersăm numere (câți copii vezi?)
- Învăţam sau exersăm forme (uite, capul omului de zăpadă este în formă de cerc.)
- Învăţam să ne orientăm în spaţiu. Stânga/dreapta, sus/jos. (câți copii sunt în stânga copacului? Dar în dreapta?
- Discutăm şi povestim despre situaţiile pe care le observăm în carte. (este iarnă, astfel că oamenii poartă mănuși, fulare și căciuli groase)
Dar asta nu a fost tot! Inspirați de prima întâmplare cu ”papagalul Mama”, noi am inventat și “Pirați prin anotimuri”.
Pirați prin anotimpuri
Înainte de culcare, după ce stingem luminile din casă și aprindem lampa care generează stele multicolore pe tavan, ne jucăm de-a pirații. Dacă la început eu eram căpitanul și naratorul poveștii, ușor-ușor i-am predat ștafeta celui mic. Avem un echipaj pe cinste cu tot cu papagal la bord.
Micul căpitan a ajuns să aibă suficientă încredere încât să vorbească cu noi și să își lase imaginația să creeze o lume de poveste. Știe clar că singura regulă este că nu avem voie să coborâm din barcă (din pat), pentru că ne mușcă rechinii de fund. Când au chef, cele două pisici din dotare devin rechini. Ați auzit vreodată cum miaună rechinii?
De multe ori căpitanul conduce barca cu viteză și ne amețește de-a dreptul sau construiește, alături de noi, planuri de a căuta comori sau de a le îngropa pe cele existente, în funcție de anotimp (acum săpăm mai ușor pentru că a venit primăvara și s-a dezghețat pământul).
Plănuiește totul până la cel mai mic detaliu, de la privitul prin binoclu pentru a descoperi insula, până la aruncatul ancorei și pregătitul lopeților.
Ne amuzăm foarte tare când, dintr-o dată, schimbă din mers povestea și barca devine avion sau mașină de teren. Chiar și așa, apreciem imaginația și ne lăsăm surprinși de către dezinvoltura cu care ne comunică povestea.
Îmi amintesc cu drag ziua în care m-a văzut pentru prima dată pe viu. Mi-a zâmbit larg și mi-a borborosit ceva, pe o limbă care părea extraterestră, la prima vedere (auzire, pardon). Avea chipul senin și era foarte prietenos.
În tot acest timp, noi l-am încurajat și învățat să comunice prin joc, iar, pe măsură ce descoperea noi cuvinte, învățam limba lui, reușind astfel să îl ajutăm mai bine.
Un alt lucru pe care l-am observat este că, de fiecare dată renunță ușor la tabletă sau la televizor, dacă este chemat la joacă. Parcă abia așteaptă să vadă steagul imaginar al piraților și lasă tot.
Misiunea nobilă a Librarului cu papion
Dana a fost mereu judecată pentru faptul că i-a luat celui mic o tabletă, dar până la urmă, ce e rău în asta? Îmi amintesc că eu am crescut cu Cartoon Network și televizorul era pornit continuu… Așa am învătat și limba engleză, de altfel, cu desene.
Nu vreau nici să condamn, nici să susțin utilizarea tabletei, însă nici nu ar fi corect să le interzicem total copiilor vizionarea desenelor animate. Și tocmai v-am povestit cum, dacă aveți la îndemână cărțile potrivite, acestea nu vor fi înlocuite cu nicio tabletă din lume. Copiii nu vor schimba interacțiunea cu adulții pentru nimic. Trebuie doar să stimulăm creativitatea.
Bineînțeles, orice exces poate dăuna, însă nu trebuie judecați copii cu retard de vorbire și nici părinții acestora. Primul instinct al multor persoane este să considere că e vina părinților dacă un copil de cinci anișori vorbește ca unul de trei…
Doar că nu e obligatoriu să fie toate situațiile în felul ăsta. De fapt, în tot acest timp de când sunt aici, mi-am dat seama că mamele sunt foarte grijulii și vor tot ce este mai bun pentru copiii lor. Doar că uneori devin confuze ori se închid în ele din cauza judecăților și încetează să mai ceară ajutor sau sfaturi.
Din acest motiv am decis astăzi să susțin misiunea Librarului cu papion și să scriu acest articol pentru toți părinții, copiii și orice alți adulți din viața copiilor cu întârzieri de limbaj. Nu sunteți singuri!
Îl aveți alături pe Librarul cu papion, povestitorul care iubește foarte mult copiii. Cel care știe să-i asculte și să îi îndrume pentru a combate împreună plictiseala și a-i ajuta să descopere lucruri noi.
Vă spuneam mai devreme că acesta se retrăsese într-o cămăruță? Tocmai ce-am aflat că Librarul cu papion a vrut doar să ne provoace să-l ajutăm în misiunea sa nobilă: Să prezentăm părinților cărțile cele mai de preț. Creativă strategie!
Nu ezitați să-l vizitați în persoană dacă sunteți din Timișoara ori dacă aveți drum pe acolo. Librarul cu papion vă oferă cărți cu jocuri inteligente care le dezvoltă copiilor logica, limbajul, creativitatea, spațialitatea, răbdarea, perseverența. Veți găsi nenumărate povesti pentru copii.
Adresa Librarului cu papion:
Pentru că joaca este importantă la orice vârstă, Librarul are și jucării. Pentru că da, el are o librărie pentru copii și jucăriile pe care vi le propune sunt extrem de calitative, realizate din materiale de foarte bună calitate, durabile și non-toxice. De asemnea, creativitatea copiilor este susținută și cu ajutorul produselor special create pentru diverse vârste și pentru diverse etape de dezvoltare: creioane cerate, carioci, plastilină, tempera, stilouri, pixuri, rollere, etc.
Veți descoperi cele mai bune oferte de cărți, jocuri și jucării. Fie că mergeți în locația din Timișoara pentru o experiență unică împreună cu copiii, fie că vizitați Librarul cu Papion pe librăria online, veți fi întâmpinați mereu cu multă veselie. Ajutoarele Librarului fac cele mai potrivite recomandări de carte, jocuri și jucării și propun cele mai bune oferte de cadouri pentru copii, transformând orice vizită în experiențe de neuitat.
Dovada? Pentru că Librarul cu papion a auzit că noi am devenit ”Pirați prin anotimpuri”, acesta ne-a făcut o recomandare minunată prin care aventurile noastre vor continua. Ne-a și urat, citez: ”Lectură plăcută, ăăă, adică aventură plăcută!”
Acest articol a fost scris cu aprobarea Danei pentru un scop nobil și este o bucată din realitatea noastră. Mulțumim Librarului cu papion pentru această ocazie de a împărtăși experiența noastră cu misiunea de a ajuta și alți părinți și copii care trec prin încercări asemănătoare.
Dragi părinți și adulți din preajma copiilor,
puteți ajuta și voi Librarul cu papion să își îndeplinească misiunea nobilă. Dați sfară în țară de existența lui și fiți voi înșivă un Librar cu papion prezentând și altora cărțile cele mai de preț. Și, cine știe, poate că astfel chiar vom contribui la conturarea unei lumi mai bune.
Ce alt dar mai de preț am putea oferi copiilor?
Articol încris în competiția Spring SuperBlog 2021
Surse info: Librarul cu papion, dictie.ro, totuldespremame, super-mami.ro și experiența personală
Surse foto: Librarul cu papion, arhivă personală, ilustrații create în Canva
