Experiența mea cu Lufthansa

Am zburat prima dată cu Lufthansa pe la începutul pandemiei și a trebuit să port mască tot drumul, dar nu a fost un efort prea mare.

Era vremea aia în care vuia internetul despre cât de complicat este să călătorești, că-ți trebuie test, că riști să stai prin carantină când ajungi la destinație. Auăleu și of of of.

În timp ce unii erau oripilați de faptul că trebuie să scrie declarație că ies din casă și că sunt închise cârciumile, eu zburam prin țări străine, de-al dracu’ și de ambițios.

Mă rog, să revenim la Lufthansa.

Până atunci mai zburasem doar cu Wizz Air, nu sunt neapărat experimentat legat de călătoritul cu avionul. Dar chiar și așa, diferența între Wizz Air și Lufthansa e ca diferență dintre Taxi Pelicanul și Uber X.

Am nimerit și în avion cu două scaune pe rând, dar și în modelul ce are trei scaune pe un rând. Când zburam cu Wizz Air, alegeam mereu locurile de lângă culoar, pentru a putea să-mi întind picioarele. Am vreo 1.88, iar aparatul meu de mers e destul de mare și el.

Cu riscul de a mă deranja stewardesele când împing căruciorul cu produsele de vânzare, preferam să am puțin spațiu să mă întind comod.

Cu Lufthansa însă, nu ai sentimentul ăla de maxi-taxi îngrămădit. Scaunele nu sunt atât de apropiate unul de celălalt, astfel că am putut să stau comod.

Prima dată când am călătorit, am fost în cursul săptămânii, iar avionul era aproape gol. Mă simțeam ca un boier. Am mai și primit crănțănele și apă din partea casei.

Ascultam cu entuziasm engleza cu accent nemțesc a căpitanului, în timp ce stăteam cumințel la locul meu.

Cred că nu s-a supărat nimeni pe mine că am furat pixul pe care l-am primit să îmi completez datele pe acel formular.

Eu nu sunt prea pretențios de fel. Nu țin neapărat să primesc gratis crănțănele sau cafea, dar vreau să stau comod. Recunosc, mi-a plăcut foarte mult că am avut loc să îmi intind comod picioarele.

Dățile viitoare mi-am luat biletele la geam și am admirat peisajul ori de câte ori am putut. Eram oricum cu capul în nori, iar când priveam pe geam, mă și simțeam ca și cum aș fi în nori.