Nu vă țin în suspans, cred că porția de tortelloni era compusă din maxim 9 macaroane, pe numărate… A fost bună la gust, dar 9 macaroane? Serios?
Prima experiență culinară de la Bologna a fost la Ristorante Pizzeria La Verace, o locație ceva mai turistică decât cele descrise în articolele anterioare. Locația e ascunsă pe străduțe și are program de la 12:00 la 15:00 și de la 19:00 la 24:00, iar decorul este destul de fancy. Noi ne tot holbam prin gemuleț la bucătar și eram uluiți de felul în care mânuiește tigaia la foc mare.
De când am intrat pe ușa ne-a întâmpinat un băiat cu buongiorno, iar după a vorbit cu noi pe engleză și ne-a poftit la mese. E genul ăla de primire caldă, dar aici toți fac așa, e regular business.
Noi am ajuns chiar la 19:00, am fost primii clienți și am comandat italienește, am început cu o sticlă de apă plată și câte un pahar de vin, înainte de mâncare.
Cum eram morți de foame, am hotărât să ne răsfățăm cu tortelloni di ricotta con gorgonzola e pere caramellate (12 euro), adică o porție de paste cu brânză și pere mai de fițe. Am primit un recipient de parmezan și niște pâinică, lucru care ne-a mirat la început, până să aflăm că italienii mănâncă amidon cu amidon. A fost foarte bună mâncarea, pastele au fost aldente iar perele dădeau un gust interesant preparatului, dar nu știam la vremea respectivă că pastele sunt considerate aperitive iar porțiile sunt mici… cât aia de furnică. Și alții au porții mici, dar asta a fost cea mai mică porție de paste mâncată vreodată.
Pentru că încă ne era foame, iar cu pastele mai mult ne-am întărâtat, am comandat și pizza (după ce am tras cu ochiul în jurul nostru și am văzut că porțiile sunt destul de mari). Eu am comandat pizza capricciosa (10 euro) iar colegul a testat pizza quattro stagioni (10 euro).
Pizza a fost bună și porția a fost destul de mare, dar cea mai bună pizza mâncată de noi la Bologna rămâne tot la băiatul ăla ce ce face mâncare stradală, dar o să vă povestesc despre asta în alt articol.
Servirea a fost bună, deși locul se umpluse între timp iar tot focusul era pe masa mare de 10-12 persoane. Pe noi ne-a servit cine a apucat, internaționalul ne-a adus meniurile și apoi băutura, șefa ne-a adus mâncarea, iar un alt domn care nu vorbea două boabe pe engleză ne-a adus pizza și apoi ne-a convins să luăm și desert. Inițial am refuzat, că eram ghiftuiți, dar ne-a convins să luăm un singur desert pentru amândoi… doar că nu a fost așa, am primit o budincă rece de vanilie presărată cu cacao din partea casei și o lava cake fierbinte, de ciocolată (6 euro) cu zahăr pudră deasupra.
Colegul era foarte entuziasmat de faptul că am primit desert din partea casei, deși până la urmă am primit doar budincă și prăjitură cu budincă.
Deși am știut că experiența asta ne va costa, am agreat amândoi să beneficiem de ea din plin și să ne lăsăm răsfățați. Ne-am prins că o să spargem banca de când am văzut că în farfuria mare erau aranjate cu grijă maxim 15 macaroane, cu ceva umplutură.
Am apreciat că la sfârșit, domnul care ne-a convins să luăm și desert ne-a strâns mâna și ne-a urat ceva, în limba lui Traian. E o experiență interesantă în “cucina bolognesa”, dar așteptați-vă să coste.
