Dacă m-ar întreba cineva “de ce-mi place Iliada”, epopeea cu eroi scrisă de către Homer, aș răspunde că “de mic”…
Îmi amintesc că aveam 13-14 ani și petreceam vacanța de vară la bunici, la țară, iar bunica mi-a adus o cutie mare plină cu cărți. Nu țin minte niciun alt titlu, atenția mi-a fost atrasă de către Iliada. Odiseea. Eneida, scrisă de către Homer.
În Iliada îmi plăcea foarte mult felul în care erau descrise scenele de război, dar și faptul că erau foarte, foarte mulți eroi, toți descriși și creionați cu atenție sporită la detalii. Preferații mei erau Ahile, Ulise Odiseu și cei doi Aiaxi.
Dacă ar fi să facem o paralelă, era un fel de Avengers din alte vremuri.
Stăteam în curtea bunicii, la umbra nucului și citeam într-un ritm foarte alert poveștile pe câmpul de luptă. Era surprinzător chiar și pentru mine, tocmai ce mă contaminasem cu microbul cititului și începea să-mi placă…
Păcat că mai departe a lucrat școala, care m-a făcut să nu mai vreau să citesc nimic, păcăleam chiar și la lectura obligatorie. Ma mulțumeam să citesc rezumate doar pentru că mă încăpățânam să nu citesc.
Războiul pornise de la faptul că fraierul ăla de Paris îi furase soția lui Menelau, iar Agamemnon, regele regilor, a strâns armata de ahei, care a venit cu vasele de pe tot teritoriul Greciei.
Gestul lui Paris avea să ducă la cucerirea cetății, din păcate sau din fericire. Troienii aveau vreo 5 eroi cu tot cu verișori și o amărâtă de cetate, iar aheii se lăudau cu cei mai buni eroi ai vremii. Au minim 20 de personaje care au rămas și acum în istorie. Ce-o fi fost în capul lui Paris?!
Răfuiala dintre ahei și troiani era descrisă ca un joc de sah între zei, fiecare tabără având preferații ei. Deși nu aveau voie, zeii interveneau să-și ajute sau salveze favoriții. Inclusiv Zeus era implicat activ în acest război.
Pe lângă războiul efectiv, sunt descrise cu pasiune poveștile și orgoliile aheilor. Agamemnon strânsese cei mai mari eroi ai acelor vremuri, era clar că atâtea egouri uriașe nu vor coopera foarte ușor. E greu ca mai mulți lideri de oști să accepte să se supună unui alt lider, dacă nu au 100% încredere în el.
Influensării erau Ulise, cei doi Aiaxi, Nestor și Diomede, nu Agamemnon.
Aceste trăiri fac din carte o capodoperă. Mai jos câteva dintre răfuielile psihologice pe care mi le amintesc:
Încăpățânarea lui Ahile de a nu participa la luptă. Aheii mureau pe capete la porțile cetății, dar Ahile nu dorea să intervină sub nicio formă, pentru că se certase cu Agamemnon. Nu era trădător, dar era clar loial ideei lui și avea un ego cât casă. Ahile a propus eliberarea prizonierei Chryseis, ca să scape de mânia lui Apollo, iar Agamemnon a luat-o la schimb ostatică pe Briseis, iubita lui Ahile.
Și eu aș fi procedat la fel în locul lui Ahile, m-aș fi uitat la toți ceilalți cum mor, fără niciun fel de remușcare.
Lupta dintre Aiax și Hector. În urma consultărilor dintre zei, se hotărăște ca Hector să se lupte cu un reprezentat al aheilor. Este ales în cele din urma unul dintre Aiaxi. Lupta durează până seara, iar apoi este întreruptă, lucru care îl înfurie foarte tare pe Aiax. La momentul la care s-a oprit lupta, Hector era destul de rănit.
Încercările lui Ulise, Nestor și Aiax de a-l convinge pe Ahile să-i ajute. Din păcate, răspunsul lui Ahile este unul negativ, la acel moment părea că nimic nu-l poate face să se răzgândească.
Supărarea lui Ahile cauzată de către moartea lui Patrocle. Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile a vrut să-i sperie pe troieni și, îmbrăcat cu armura lui Ahile, l-a provocat pe Hector, fratele viteaz al lui Paris. Acesta a pierdut însă lupta, iar întâmplarea l-a enervat pe Ahile și l-a convins să vină la luptă.
Mânia lui Ahile. Hefaistus îi făurește lui Ahile o nouă armură, iar acesta pornește la luptă, ca să-l răzbune pe Patrocle. Îmi amintesc cum citeam că Ahile urla și fugea către cetatea troiană, iar aheii îl urmau și ei.
Duelul dintre Ahile și Hector. Toți troienii se retrag în cetate, mai puțin Hector, care se încăpățânează și rămâne afară. La vederea lui Ahile acesta se sperie și fuge de jur împrejurul cetății. În cele din urmă Ahile îl omoară pe Hector aruncând cu lancea în el, iar apoi îl leagă de car și-l târăște pe pământ.
Calul troian. Războiul se oprește pentru a le permite troienilor să îi aducă onoruri lui Hector. În timpul ăsta, Ulise ticluiește un plan și construiește calul troian.
M-am ajutat și de pagina asta de pe Wikipedia, pentru a-mi reaminti luptele istorice din carte.
Dintre cele trei, cartea mea preferată este Iliada, dar și Odiseea este ok. Dar este mai mult cu iz de basm. Pe Ahile l-am adorat pentru că a rămas loial convigerilor lui și, deși știa că va fi omorât, nu a refuzat să-și îndeplinească destinul. Ulise m-a impresionat prin inteligență și curaj, dar nu-mi pare un personaj la fel de complex.
Pe scurt, povestea este fix ca-n imaginea de mai jos:
Mie-mi place încă de mică să citesc despre antichitate și mitologie, deci articolul tău mi-a mers la suflet 🙂
Si mie mi-au placut mereu genul asta de povesti 🙂
Am uitat 3 sferturi din ce ai povestit aici. Din acest motiv: ” Păcat că mai departe a lucrat școala, care m-a făcut să nu mai vreau să citesc nimic, păcăleam chiar și la lectura obligatorie. Ma mulțumeam să citesc rezumate doar pentru că mă încăpățânam să nu citesc.” – aveam referatele soră-mii şi mi se părea inutil să mai lucrez eu la ele. Poate dacă-mi storceam un pic creierii, aş fi ținut minte mai multe. Dar iată, când vreau să îmi amintesc, intru şi caut astfel de articole. Şi le prefer pe acestea care au şi păreri personale. Rezonez… Read more »
La mine era asa:
Legenda spunea ca eu scriam urât și “nu citeam”. Mi se pușca un 4 (era inevitabil, am luat 4 ca nu am stiut cum l-a chemat pe bonsaiul lui Maitreyi :)) )… dupaia nu mai citeam juma’ de semestru, ca aveam nota.
Imprimutam caietul de lectura al unei vecine ce era colega cu mine si citeam doar rezumate. Cand am citit ceva ce nu era in programa, demersul meu nu a fost deloc apreciat, ba chiar am fost sanctionat…
Mie imi placeau super mult Legendele Olimpului si le citeam intruna cand eram mai mica. Ma fascina si inca ma fascineaza miturile cu zeitati si razboinici greci.
Si pe mine. De asta am si incercat American Gods… am crezut ca imi va placea, dar e prea moderna, parca.
Eu am citit Iliada prin clasa a 8a, cand o ajutam pe profa de muzica sa isi faca lucrarea pentru Conservator. Iar in schimb ma “platea” cu carti, printre care si aceasta
Interesant articolul tau, dar nu preea sunt fan cu istoria tocmai pt ca primeam numai “5” fara nici sa vbesc. si blestemul s a dus din generala si pana la sf liceului. singura materie cu profi “skizo”. Zi faina!
Eu la istorie eram mereu ascultat in primele 1-2 ore, ca eram la mijlocul catalogului, pe mijlocul paginii. Invatam pe de rost ca robotii 🙁
Eneida e scrisă de Vergilius, mult după Iliada și Odiseea 🙃
Lecturi cu greutate. Nu le-am bifat. Nici filmele cu lupte din antichitate nu mă atrag. Însă “luptele” psihologice ar merita atenție.
Spre rusinea mea nu am citit Iliada, dar cred a nu e tarizu sa o citesc, nu?
Articolul tau e foarte bun! As vrea sa mai citesc articole de genul acesta😊
Multumesc mult. Sigur nu e prea tarziu 🙂