Iarna-n Vama Veche – Simulare de scenariu post-apocaliptic

De fapt, titlul este clickbait, cred că am stat în Vama Veche 15 minute seara și alte 30 de minute a doua zi… și atât, pentru că nu există nimic altceva de făcut iarna în Vama Veche. Până și stuful e demontat.

Am fost pe litoral în primul weekend din acest an, iar principalul motiv a fost să vedem cum este iarna la mare… Și evident, am vrut să testăm Vama Veche, unde vara este arhiplin. Din păcate, iarna asta a fost destul de blândă, priveliște era mult mai instagramabilă dacă malul mării era înghețat… dar se pare că nici iarna nu mai e ce a fost.

În prima zi am ajuns după ce s-a întunecat, iar imaginea era absolut dezolantă. Era atât de gol și atât de pustiit totul, că am greșit intrarea pe străduța principală… Magazinul pe care îl luam noi de obicei ca reper era închis, nu era absolut nimeni pe stradă, iar luminile erau în mare proporție stinse și ele… Părea așa, un sătuc prin care trece un drum asfaltat. Pe plajă era o beznă de nu vedeai un metru în față, n-am reușit să prind marea-n poză neam.

Am revenit a doua zi, undeva în jur de 4-5 și am prins o super lumină pentru poze, facilitată de către apus. Soarele părăsea nepăsător orizontul și plaja goală și rece.

Străduța cu terase pare la fel de apocaliptică și pe lumină, nu e nicio schimbare. Nisipul este maroniu, iar cât ai vedea cu ochii se vede un peisaj “defect”, incomplet, care lasă senzația că “lipsește ceva”. O singură altă persoană se mai vedea în orizont, cred că scosese câinele la plimbare.

Știți toate străzile alea super-tranzitate, cu muzică duduindă de pe terase, cu coadă la șaorma și lume mișcându-se de colo colo? Acum nu există nimic din toate astea. Terasele sunt închise și părăginite, nu este nimeni pe stradă, iar briza mării te face să-ți înghețe instant urechile și mâinile.

Mie unul îmi transmitea totul un feeling ciudat, ca într-un film dinăla cu sfârșitul lumii, când personajul principal reușește să rămână în viață, dar observă că totul în societate e distrus și părăsit…

De fapt, singurul loc deschis în care erau și 2-3 oameni era Bolo Steak House, dar nu ne-am prins de ce. Ce căutau oamenii ăia acolo? N-aveau si ei treabă acasă? Ce căutau la mare-n ianuarie, când nu e nimic?

Dar da, a fost o experiență interesantă, mie-mi plac contrastele de genul ăsta, mă ajută să îmi bag puțin mințile-n cap și să mă gândesc la lucrurile care contează. Iar plaja liniștită și goală îmi oferă o stare de liniște greu de descris.

Era să uit, dacă aveți chef de o cafenea drăguță în Constanța, testați Hypso 25. Cafeaua este foarte bună și variată, iar localul este decorat în stil maritim, cu foarte mult bun gust și o atenție desăvârșită la detalii.

Dacă doriți să urmăriți experiența noastră de la mare iarna pas cu pas, urmăriți seria de articole “iarna la mare”.