Acum două săptămâni, într-o joi, chiar înainte de al doilea weekend prelungit, m-a durut capul și am constatat că am febră.
Eu sunt genul care nu e rău de boală și se vindecă singur, de cele mai multe ori. Duc mereu durerile pe picioare, nu mă duc la spital dacă nu e grav rău și iau numărul minim de medicamente. Dacă nu am dureri insuportabile, nici măcar nu iau antiinflamatoare.
Febra m-a ținut de joi până luni, inclusiv. Joi și vineri aveam febră 38, iar sâmbătă și duminică am avut febră 38, iar seara ajunsesem la 39.2.
Am luat paracetamol și aspirine ca să-mi scadă febra și mă gândeam dacă să sun la 112 sau nu.
Nu aveam probleme respiratorii, tușeam, nu aveam nasul înfundat, nu aveam probleme cu stomacul sau cu scaunul, nu aveam nimic. Febra era singurul simptom. E al naibii de nasol să ai febră pe timp de pandemie globală, care pandemie, surpriză, se manifestă cu febră!
Temerea mea era că, neavând un al doilea simptom, nu vor putea să-mi pună un diagnostic, cel puțin nu cei care vin cu salvarea acasă, iar atunci mă voi alege cu ștampila de covid-19 și izolare. Așa, gratis, ca să nu iși asume nimeni riscuri.
Iar aici lucrează foarte bine și presa și mass-media, a fost suficient să citesc în câteva locuri că spitalele au beneficii financiare dacă declară cât mai multe victime de coronavirus și că mai nou, totul are legătură cu virusul minune. Nu mai mor oamenii răpuși de nicio altă boală, nu se mai îmbolnăvește nimeni de nimic altceva decât coronavirus…
Eu nu sunt un bun prieten al sistemului medical din România, mai ales al celui de stat. Cred că medicii sunt buni la ceea ce fac ei, dar lucrurile sunt atât de prost gestionate și societatea e atât de coruptă, încât n-ai cum să nu faci ca toți ceilalți. Iar eu știu sistemul ăla medical de stat unde alergi cu punguțe după asistente și dai atenții la medici și tot personalul spitalului.
Revenind la povestea inițială. Eram eu cu febră 39 care nu scădea deloc, fără niciun alt simptom, cu o mare neîncredere în sistemul medical și cu oroare de spitale. Covid, necovid, am plecat de la premisa că dacă am un sistem imunitar bun și nu am alte afecțiuni, îl duc pe picioar.
E amuzant pe undeva, neavând încredere în ce citesc pe internet și în toți părerelogii care dintr-o dată au devenit profesioniști, m-am uitat la interviul cu Paolo Dybala, ca să văd cum se manifestau simptomele. Dybala a fost depistat pozitiv de 4 ori în 6 săptămâni, iar într-unul dintre interviuri povestea că i se umflase gâtul, avea probleme respiratorii și febră. Știu că diagnosticurile medicale se pun după 6 ani de facultate și niște ani de practică, nu urmărind clipuri cu fotbaliști, dar… M-am gândit că în cel mai rău caz am o formă ușoară, pe care aveam încredere că o duc pe picioare.
Problema era să am o cu totul altă afectiune, să ajung în izolare, în preajma unor oameni care au deja covid-19 și să îmi fie mai rău. Plus că acasă categoric îmi e mai bine decât mi-ar fi într-un spital. Știu și eu să iau paracetamol și să îmi monitorizez atent temperatura.
Am întrebat două persoane care au tangențe cu sistemul medical și ambele mi-au zis că cel mai probabil aș ajunge în izolare, dar că nu e atât de rău pe cât îmi închipui eu.
Nu am considerat nicio secundă că îmi pun viața în pericol neapelând la 112. Am apreciat și că, deși ar fi trebuit să mă întorc la birou pentru niște lucruri pe care nu le puteam face de acasă, firma mi-a permis să mai fac o perioadă work from home, ca să nu existe niciun fel de risc. În alea două săptămâni am delegat taskuri ce altă dată mi-ar fi părut de nedelegat.
Nu mi-am făcut testul ăla de covid-19, pentru că, din ce ziceau băieții de la sport pe la TV, testele ieftine-i scot sănătoși și pe bolnavi, iar un test serios e undeva la 100 de euro, nu 140 de lei, cu tot cu taxă de curier.
Lucrurile ar fi mult mai simple prin comunicare eficientă, dar nu se urmărește asta…
Mi-ar plăcea să existe o metodă eficientă prin care autoritățile să poată informa populația. Nu, nu să iasă alde Sică ce poartă măscuța shukar la conferințe de presă… Dar aici problema nu ține de mijloacele tehnice, ci de credibilitatea pe care o au oamenii care ne reprezintă.
Mi-ar plăcea să existe cineva care să știe cum să scrie textele și cum să transmită mai departe informațiile către popor, într-un mod care să funcționeze. Să se asigure cineva că oamenii știu că nu e atât de rău dacă ești preluat și băgat în izolare. Să știe toți numărul de telefon la care trebuie sunat pentru genul ăsta de consultanță.
Ar fi bine să știe toată lumea cum ar trebui să procedeze în genul ăsta de situație, iar asta de fapt nu ține de toată lumea, ci de modul în care sunt transmise informațiile. Să existe o procedură clară, de urmat pentru toți, care să fie cunoscută de la Alexandria și până la Zalău (joc de cuvinte A-Z, nu are legătură cu cele două județe).
Dar nu este așa, pentru că fiecare are propriile interese. Politicul profită de stările de urgență și alertă ca să-și consolideze puterea și să facă schimbări pe întuneric, presa are interese să promoveze anumite produse și servicii și să mențină haosul și propaganda, alde Facebook are și el propria agendă și tolerează fakenews destul de mult, până să-l zboare…
TL;DR:
Am avut febră 5 zile, dar datorită neîncrederii în autorități și în sistemul medical, am preferat să stau acasă și să iau aspirină și paracetamol. Am fost bombardat de când a început pandemia cu atâtea mizerii, încât mi-am luat informațiile din surse ciudate, care îmi ofereau mie încredere, nu din locurile oficiale.
Și știți care e problema? Că nu doar eu sunt în situația asta. Nu doar eu nu am încredere în sistemul medical și politicienii din România. Nu doar eu sunt dezinformat și manipulat. Iar ăsta e eșecul vostru, al tuturor.
E vina României că nu e în stare să ofere încredere oamenilor, nu a oamenilor care nu cred în ea.
PS: A scris și colegul Claudiu despre asta în articolele din seria Jurnal de iUkey.
Câți dintre voi mă judecați că am procedat în acest fel?
Îți înțeleg supărarea față de sistemul medical, am trecut și eu prin multe și am găsit medici care scriau ce ai putea avea înainte de a te consulta. Doar că această pandemie nu este o simplă răceală și fiind un virus nou, încă nu se știe cât de repede poate suferi mutații și poate deveni ceva mai grav. Nu e de joacă, asta e clar. Poți să nu ai niciun simptom sau să ai doar unul. Ideea e că îl poți da mai departe fără să vrei și nu e de glumit și ignorat. Tu poate acum îl ai sau… Read more »
Stiu ca nu e de joaca. Am stat 14 zile in casa, din momentul in care am inceput sa am febra… Stiu ca nu au voie sa declare victime in plus, dar din ce am auzit eu, se cam intampla asta.
Nu neg existenta pandemiei, dar imi pare ca e folosita pentru control/manipulare. E un fel de bau-bau folosit ca sa ii sperie pe toti si sa obtina unii anumite lucruri mai facil.
Orice ar obține alții (pentru că peste tot are cineva un interes) virusul este încă prezent. E bine că ai stat 14 zile în casă, doar că toată treaba de contaminare și răspândire ține mai mult de atât. În prezent poți să inventezi fără să realizezi. Nu zic că gata, ai avut virusul 🙂 doar că ai putea să îți faci un test să vezi dacă l-ai avut sau îl ai încă. Chiar e Bau-Bau dacă e să o luăm așa: China nu declară pentru că acolo e comunism și încă se ascunde și trebuie să scape de kkt-ul în… Read more »
Infectezi* nu inventezi.
Nu poți să mă blamezi pentru că nu am încredere în sistemul medical de la noi… Nu înțeleg de ce se justifica să-mi fac testul, sau să-l fac acum. Am stat în perioada recomandată de izolare… În lipsa unui medicament, se face trial and error, adică angajații sistemului medical tratează simptomele, nu problema… Adică riști să primești un cocktail de medicamente, care, în cazul meu, mi-ar fi scăzut febra. Nu putem trăi într-o bulă, pentru că viața și societatea merge înainte… Nu există risc zero, nici măcar în casă… Și nu, nu consider că am pus în pericol viața nimănui,… Read more »
După cum am spus și în privat că m-ai contactat: Am spus clar ce am avut de spus, nu e nevoie să te aprinzi, putem avea păreri diferite. Suntem o specie mult prea egoistă și ne gândim doar la noi. Nu cred că ai mai gândi așa dacă ai fi infectat de un om care face ca tine și ai zace prin spitale cu săptămânile pentru că cineva “nu are încredere în sistemul medical”. E o mare prostie să declare cazuri și ilegal, iar dacă se întâmplă asta, vor răspunde penal persoanele în cauză. Repet, nu am spus că automat… Read more »