Mâ chinui de ceva vreme să scriu articolul ăsta, deși nu prea înțeleg de ce… Vara trecută, după ce am (re)văzut litoralul românesc și am mers din stațiune în stațiune, am dat câteva ture și prin Bulgaria, aproape de granița cu România. Prima destinație a fost Ezerets, iar apoi am fost la Shablenska Tuzla, o plajă lăturalnică, aproape de localitatea Shabla…
Farul din Shabla:
Ei bine, dacă tot eram în Shabla, am vizitat puțin împrejurimile și așa am ajuns să vedem și Farul Shabla (pe versiunea internațională a Wikipedia scrie despre farul din Shabla cât scrie și despre Guma Turbo, adică vreo 5 rânduri)… M-am documentat puțin și din alte surse, am verificat blogurile românești, am mai tradus niște bulgară cu Google Translate și așa am aflat că farul a fost construit de către imperiul otoman în 1856 și a fost făcut ca o copie a farului din Pharos, Egipt.
Farul are o înălțime de 32m și a fost construit din materialele extrase de la o fortăreață romană distrusă. Pe far se piate distinge o monogramă, inscriptionata de către sultanul Abdülmecid.
Un alt lucru mișto de știut, dacă există fani ai farurilor vechi (nu există, știu), este că acesta emite semnale luminoase din 25 în 25 de secunde,pe care le transmite la peste 25 km pe mare și este cel mai vechi far funcțional din balcani.
Mi-a plăcut ideea și la un moment dat mă gândeam să mă documentez puțin legat de celelalte faruri de pe litoralul Mării Negre și poate, chiar să mai vizitez și altele… Ideile nu se pierd niciodată, rămân acolo ascunse în sertare, iar ele pot fi scoase oricând.
Farul de la Tuzla:
Tot anul trecut, de data asta prin septembrie, am mai ieșit un weekend la mare, la Tuzla… Și ce să vezi?! În Tuzla există un far de aterizare, care s-ar putea vizita. Eu nu am reușit să ajung lângă el, dar nici nu m-am chinuit prea tare, ce-i drept. Am preferat să-l pozez de la depărtare.
Farul Tuzla a fost construit în 1900 și a funcționat folosind lămpi de petrol, pâna în 1958, când a fost electrificat. Farul emite o lumină albă in grup de două sclipiri, vizibile de la 20 de mile marine și e echipat cu încă un far auxiliar deasupra, care generează o lumină roșie fixă. La proiectarea farului a lucrat și celebrul Anghel Saligny.
Farul genovez de la Constanța:
În primele două săptămâni din ianuarie ale anului curent am mai tras o fugă rapidă la mare, îmi doream de ceva vreme să văd cum e iarna la mare, în Constanța (interesant, ne-am distrat copios la Acvariu, am băut o cafea bună la Hypso 25 și am mâncat grecește la Nikos) și în Vamă (Vama Veche iarna e închisă complet, iar peisajul e unul bacovian, zici că era prima zi după sfârșitul lumii).
Și dacă tot eram aici, am vizitat și Farul genovez de la Constanța. Farul este scos din uz, a rămas doar monument și este amplasat pe faleză, lângă bustul lui Mihai Eminescu.
Știți de ce există un bust al lui Mihai Eminescu în Constanța? Eu știu, dar nici că vă spun în articolul ăsta.
Farul a fost sculptat de catre Oscar Han și are o înălțime de vreo 8m. Temelia farului original, făcută în 1300, a fost utilizată de către inginerul francez de origine armeană Artin Aslan pentru a construi pe ea farul actual, început in 1858 și finalizat in 1860. Lumina farului a fost aprinsă pentru prima oara după un secol, în februarie 2020.
Farul nou de la Constanța:
Un alt far vizitat la Constanța este farul nou, amplasat într-un parc comunist. În cazul ăsta, nou înseamnă urât, e o chestie înaltă, ciudată și ascuțită, cu niște blocuri comunistoide în spate, ca să fie compună imaginea aia de Cernobyl înainte de explozie.
Nu vi se pare și vouă atroce? Și nu, rolul lui nu este să servească drept loc de parcare pentru porumbei sau alte zburătoare. Conform unui blog local, Farul de aterizare de la Constanța a fost inaugurat în 1960 (a fost început în ’58), iar la acea vreme nu existau parcul și blocurile care-l înconjoară acum.
Farul este functional si utilizabil, el emite o lumină albă în grup de două sclipiri, de jur împrejurul acestuia, iar lumina focului se ridică la 87m deasupra mării. Lumina se poate observa de la 24 mile marine. In 2010 s-a înlocuit lentila rusească ce cântărea jumătate de tonă cu un mecanism mult mai mic, fabricat în Noua Zeelandă.
Ceea ce nu scrie niciunde este că Farul este ascuțit la fel ca mintea ageră a lui Nea Nicu. Scuze, nu m-am putut abține, mai ales că am re-descoperit de curând experiența vremurilor la Muzeul Kitsch-ului.
Farul genovez de la Mangalia:
Următorul și ultimul far bifat pe listă până acum a fost cel de la Mangalia. Nu vreți să știți cum e în zona farului iarna. Zici că e toată localitatea scoasă din priză, iar ca să ajungi la far, trebuie să mergi pe un drum neiluminat, ca la destinație sa găsești un far la fel de neiluminat. Zici că au vrut băieții să-l ascundă, de parcă ar fi ceva secret de stat.
Conform presei de specialitate, farul a fost ridicat în anii 1950 și recondiționat în 2018, devenind tot atunci și o atracție turistică…
Mă scuzați, dacă-i atracție turistică, de ce-l țineți scos din priză? Să nu se uzeze? Sa nu consume? De ceeee?
Povestea farului începe în 1952, când sovieticii au restituit României navele confiscate în război, prilej cu care s-au modernizat portul și farul. Pentru a se recupera datoria României față de marele URS (URSS), s-au constuit un canal care leagă lacul Mangalia de port și farul de navigație modern, proiectat după un far genovez celebru. Între timp, armata română a construit un alt far, iar acesta a rămas mileu… ăăăă, atracție turistică.
Supărat că m-am chinuit să caut farul cu lanterna și am dat peste o chestie de piatră neiluminată, am savurat mâncarea de după… Am mâncat la “La Pirați“, unde ținea Nea Mărin emisiune pe vremuri.
Ne propusesem inițial să vizităm și alte faruri, dar am tot modificat itinerariul din mers și nu ne-a rămas timp pentru altceva. Pe lista scurtă mai sunt Farul Alb și Farul Carol I (ambele de la Constanța), Farul de Aterizare de la Mangalia și Farul Midia, … că e mai complicat de vizitat farurile de pe Dunăre, unde se nu se ajunge cu mașina, dar cine știe… poate le vom bifa la un moment dat si pe alea.
Foarte interesant articol, nu stiam absolut nimic despre aceste faruri de pe litoralul nostru si nici despre cele de pe litoralul bulgăresc. Ar fi de vazut cu siguranta, multumesc
și mie mi-a plăcut povestea lor… mă oftic că deși am fost la Cap Kaliakra (și acolo e unul), nu am făcut poză cu farul și nici nu îmi amintesc să-l fi văzut… l-am ignorat cu succes 🙁
Interesantă ideea cu farurile Mării Negre!
Știam și eu unul din Constanța pentru că am stat într-un an relativ aproape de el. Dar habar nu am care este, cred că cel vechi pe care l-ai prezentat.
Mulțumesc pentru informare și aștept următorul articol.
Felicitări!
Mulțumesc pentru feedback. Mai sunt faruri de vizitat, dar nu mi-am stabilit încă un termen… 🙂
Frumoasă plimbare! De câțiva ani, puțini, n-am mai ajuns nici la Constanța și nici în nordul litoralului bulgar. Aveam în plan luna viitoare dar … se anulează!.
eu am descoperit farmecul bulgariei destul de târziu… dar fac și ei niște treabă… nu prea mă atrage partea glossy, dar zonele astea mai puțin populate sunt chiar mișto… 🙂
Interesante puncte de vizitat. Pacat ca nu sunt valorificate cat ar trebui. Insa partea cu mentionarea blocurilor comuniste nu mi-a placut deloc.
mi-ar fi fost greu să ascund blocurile în poză… :))
oricum, feelingul pe care îl transmite locul (cel puțin iarna) e cel descris de mine… am preferat să transmit totul așa cum am simțit eu, nu happy-happy joy-joy, că nu e cazul, din păcate.
de acord însă că ar putea fi promovate mai bine.
To see list. Mulțumesc
Le-am văzut pe cele de la noi. Iubesc toată zona aceea ce ține de litoral.
Eu nu am prea inteles care se pot vizita si care nu, de la Constanta… Ca mai sunt cateva… 🙂
Farul nou de la Constanta iz the best! :))
E ca nuca in perete.