Nu de puține ori, când merg la ai mei la Bușteni (nu sunt născut acolo, în caz că vă întrebați), interacționez cu oameni care nu știu mai nimic despre orășelul de pe Valea Prahovei.
Sunt genul ăla cu telefoane de 40+ milioane, care vin cu mașini bengoase și de obicei încarcă frigiderul de băuturi. Genul ăla care vin că e la modă, că știu ei că e grătarul mai bun dacă poți cuprinde cu privirea și Crucea Caraiman.
Nu vă faceți griji băieți, se ocupă subsemnatu’ și de voi. Mai jos o listă cu lucruri facile de văzut la Bușteni, ideale pentru burtoși și puturoși.
Cascada Urlătoarea:
Cascada Urlătoarea cred că este cel mai popular traseu montan (e forțată puțin exprimarea, știu) de la Bușteni. Merge făcut în teneși sau adidași lejeri, aproape că merge cu ciocate cu vârful ascuțit sau tocuri.
După ce treci de Hotel Silva și începi traseul, e o bucată de urcare cam de 15-20 de minute, după care drumul e lin.
Dacă mergi în perioade turistice și e doamna la post, poți cumpăra o bere cinstită, răcită direct în cascadă.
Nu există vreo cabană sau vreun restaurant pe traseu, nu ai unde mânca. De la cascadă e un drum care duce înapoi la Bușteni și un altul care te scoate la Poiana Țapului, de unde ai ceva de mers pe jos până la Bușteni.
La urși pe Valea Cerbului:
Știe deja toată lumea că la Bușteni există șanse foarte mari să dai nas în nas cu ursul, pe timpul verii. Aici urșii sunt atât de obișnuiți cu oamenii, încât îi ignoră cu succes.
E, după ce ai băgat un grătar zdravăn la cazare și ai băut niște beri oneste (că de aia ești în concediu, nu?) poți merge pe Valea Cerbului, pe jos sau cu mașina să vezi urșii. Nu îți arăt exact unde e locul, pentru că oricum e foarte popular și ar trebui să te întrebuințezi și tu puțin.
De când începe drumul până la restaurantul de la Gura Dinam sunt vreo 4-5 km, drumul e aproape drept și asfaltat (până acum 1-2 ani era drum de țară), iar urșii coboară din pădure și vin să mănânce de la tomberoane. E un fel de spectacol în aer liber, uneori vezi 1-2 urși, dar noi am prins la un moment dat și o ursoacă cu 4 pui.
Dacă mergi cu mașina și vezi că sunt și alți oameni care vor să se uite, nu te opri tu fix în față să le opturezi tuturor privirea, că nu-s urșii tăi. De asemenea, chiar dacă ai crescut la țară și după ce terminai orele în clasele 5-8 mergeai cu vaca, nu fă ca la tine-n sat. Nu arunca cu pietre după urs, nu urla după el, doar privește-l liniștit și eventual fă-i poze, de la depărtare.
Valea Spumoasa:
Valea Spumoasă este un alt traseu ușor, care poate fi făcut de către oricine. Traseul propriu-zis începe tot de la Hotel Silva, se urmează drumul către cascadă, dar la refugiul montan (unde se termină urcarea), se schimbă direcția. Tot așa, și ăsta merge făcut lejer de pantofari.
Am fost o singură dată aici, pentru că traseul este destul de nou. Cascada Valea Spumoasă este într-adevăr mișto. Îmi amintesc că m-am cocoțat ca eroul mai sus decât era cazul și, la coborâre am tras o căzătură zdravănă (că am frică de înălțime, iar cine a zis că mă ajută să cobor mai mult mă încurca decât mă ajuta – dar nu e bai, ce nu te omoară te face mai puternic, nu?).
Castelul Cantacuzino:
Castelul Cantacuzino este destul de mișto de privit de la distanță și semi-odios dacă plătești intrarea. Ca poziționare este pe partea cu cartierul Zamora, iar drumul până acolo e lejer și rutier.
Nu știu cum e în alte locuri, dar aici se percepe o taxă ca să intri în curte (pe jos sau cu mașina) și o altă taxă ca să vizitezi interiorul (dacă vrei). Aaaa, da. Mai e o taxă de făcut poze.
Curtea e drăguță, e și un restaurant de fițe unde probabil că țin burghezii mese festive, iar ca priveliște, e mișto. Merită să bei o cafea aici și să faci niște poze, dar nu prea merită să plătești să și vizitezi interiorul castelului.
Vizitarea castelului se face cu ghid, însă nu e nimic spectaculos. Ni se explică cum marele Grigore Cantacuzino, Nababul (cum îi ziceau haterii) a făcut și a dres, ni se arată niște camere cu piese de mobilier antice și alte camere goale, în care ni se explică ce obiecte au fost aici la un moment dat. Exact, ați citit bine!
Mănăstirea Caraiman:
Mănăstirea Caraiman este chiar mișto. Cel mai ușor se ajunge aici prin pădure, de pe strada Telecabinei (cea care începe la Penny și se termină la Hotel Silva). Drumul prin pădure e ușor, pe niște scări improvizate, iar urcarea e destul de lină.
Mănăstirea e frumoasă, iar atmofesta e chiar inedită dacă printeți vreo slujbă de sărbători.
Există și un alt drum, rutier, pe care se ajunge lejer și cu mașina. Ultima dată când am fost, îmi amintesc că erau niște băieți ce băgau bere la doza relaxați în incinta bisericii, că doar erau în concediu.
Pe lângă mănăstire, aici mai sunt iepuri, ponei și poate și alte animale domestice (nu mai țin minte). Oricum, e senzație pentru copii.
La Babele cu mașina sau cu telecabina:
Titlul este ușor mincinos, pentru că nu se ajunge cu mașina la Babele, ci la Piarta Arsă, de unde se mai merge 40 de minute pe jos, pe platou. La un moment dat se urcă un deluleț, dar nu e nimic dramatic, dacă nu ești obișnuit doar cu scări rulante. La deluleț aici e locul unde se plâng toți pantofarii că e greu la munte, dar vor uita după ce vor înfuleca grătar la cazare și vor băga o manea onestă la boxe.
Cu mașina se face cam o oră și ceva de la Bușteni iar drumul e asfaltat. Se poate merge cu băieții ce stau cu gipurile la Hotel Silva, dar și cu mașina proprie. Știu pe cineva care a urcat cu Golf 3 pe GPL, deci se cam ajunge cu orice mașină.
Se poate ajunge la Babele și cu telecabina, care e în spatele Hotelului Silva, dar de obicei, în lunile de vară cozile sunt imense. Eu am fost într-un an la Babele pe jos, pe Jepii Mici și la un moment dat mă oprisem sus pe platou la o cafea. Un domn m-a oprit și mi-a zis că el intra la coadă când eu începeam traseul, dar eu am ajuns primul, pe jos.
E pe principiul “ce ai făcut în concediu? am stat în trafic la Comarnic și la coadă la telecabină!”
Din același registru e și articolul: Ce să (NU) faci la cazare. O să actualizez și articolul cu mai multe poze, la un moment dat. Momentan nu am altele, pe laptop sau telefon.
Ce fain e articolul. Bun de știut. Îmi place mult stilul tău de a scrie.
Multumesc mult Oana.