Bucătăria prin ochii copilului de ieri (Leapșă)

Am făcut stop pe piept la o minge șutată puternic de către Diana. Mai exact, este vorba de o leapșă despre mâncare. Deși sunt foarte atent la ce mănânc în ultima perioadă, am rămas același gurmand de altă dată. De fapt și de drept, Potecuța a bătut un corner la colțul scurt, iar după o bâlbă în careu, mingea a ajuns la mine.

Când bunica/mama gătea, treaba mea era să…

Fur din morcovii deja tăiați, să ling lingura cu care amesteca în crema de prăjituri sau să sparg nuci, dacă se apropiau sărbătorile. Încă de când eram mic știu că ajutam încurcam la bucătărie. Spartul nucilor pentru cozonaci era sport în sine, luam în palmă câte două nuci și spărgeam una dintre ele în felul ăsta. Terminam treaba cu mâinile roșii și încheietura obosită, dar îmi plăcea.

Cum s-ar zice, îmi dădeam constant autogoluri sau eram prins în ofsaid că fur de pe farfurie.

Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei este…

Mirosul de pâinică proaspătă, făcută pe mașina de gătit. În oltenia îi zice azmă, dar îmi amintesc că mama le zicea acelor pâinici turtițe. Îmi amintesc cu drag cum le mâncam așa fierbinți, cu brânză, roșii sau chiar și goale. Mirosul ăla e inconfundabil, oricum.

E ca și cum ai bate un penalty, știind în ce colț se va duce portarul. Pur și simplu nu ai cum să ratezi. Asa era și mirosul ăla specific.

Gustul care face cu mine acelaşi lucru…

Ciorba de fasole a mamei este absolut fabuloasă. Experiența este cel puțin de Champions League. Eu sunt mare fan fasole, dar jur că n-am mâncat ciorbă mai bună decât cea pe care o face mama. Dacă trebuie să gust din 1000 de farfurii, îmi dau seama exact care este cea făcută de mama. Bine, o recunosc și pe aia a Nebunelului foarte ușor, că doar el gătește așa, cu flacără sau fără să mestece-n oală.

Dacă ar fi fost după mine, aș fi mâncat toată ziua numai…

Ouă ochiuri sau omletă. Mama face o omletă țarănească bestială, din aia cu de toate, iar când vrea să se comporte ca doamna din Hansel și Gretel, mai pune și macaroane, că i-a zis ei nu știu cine că așa mănâncă nu știu ce popor.

O omletă din aia era bombă calorică, cred că după o astfel de masă, fotbaliștii ar putea juca lejer două reprize suplimentare de 15 minute plus penalty-uri.

Bunica îmi făcea ouă ochiuri moi și le punea în roșii. Scoatea mijlocul roșiei, punea oul semi-crud acolo să băga câteva minute la cuptor roșia cu ou. Când punea și brânză deasupra, era absolut genial.
Deşi când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aş mai putea mânca…

Salată de vinete. Îmi place, dar mă strâmb de fiecare dată când face mama, nu știu de ce. Zici că-mi amintesc de meciul retur Middlesbourgh, așa reacționez când văd vinetele. Nu am mâncat foarte multe în copilărie, habar nu am de ce nu-mi mai place, așa, dintr-o dată.

Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să…

Mănânc din salata de ton cu porumb pe care o făcea mama de sărbători. Și prin mănânc, vreau să spun consum jumătate de castron. Îmi amintesc că mama voia să-i servească pe niște musafiri cu ton, iar eu am zis senin “nu prea mai este!”, deși aseară făcuse un ditamai castronul.

M-a cam certat mama de față cu toată lumea, dar nu e vina mea. Trebuia să știe că dacă voia să aibă tonul intact, trebuia să apere ușa frigiderului cum a apărat Duckadam la Sevilla.

Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii/mamei…

Era când făcea bunica celebrele “gogoși cu gaură”. Avea un pahar special pe care-l folosea doar pentru a scobi aluatul și găurile le făcea cu câte un banal dop de sticlă. Știu că și eu și verișoara mâncam ca apucații din gogoși, eu chiar mai făceam un-doi-uri scurte și cu prietenii, le șterpeleam și lor câte o gogoașă, să aibă energie să ne jucăm.

Dau mai departe leapșa către Grațiela, Anaphielle, Nebunelul, Denisa, Daniel, Alexandra, Ioana, Bogdan și altor persoane care vor să o preia.