Am programat articolul astăzi, pe 20 noiembrie, întrucât tot azi apare sezonul 3 din Umbre, pe HBO Go. Și o să fie puse toate episoadele în același timp, pe stil Netflix. Mai multe informații + trailer sunt disponibile la Malaezu.
Ideea articolului nu este neapărat că apare sezonul 3, ci că eu m-am uitat la primul sezon cu mama, la televizor, pe TNT (nu știam nici măcar că există canalul tv până atunci), și am făcut binging de la episodul 2 până la episodul 8, deși a doua zi de dimineață aveam super multă treabă și trebuia să ne trezim devreme. Iar mama e o persoană de 50+, care deși se uită destul de mult la filme, nu credeam că apreciază neapărat genul ăsta de umor vulgar și violent. Dar i-a plăcut.
De-a lungul timpului, m-am mai uitat cu mama la câteva seriale, dar nu așa, una-ntruna. Știu că ne uitam la Grey’s Anatomy când eram eu la liceu, dar erau maxim 3-4 episoade pe seară, iar apoi, ne-am uitat la NCIS Los Angeles, dar tot așa, doar la tv.
Buuun, revenind acum la Umbre. Filmul este destul de vulgar și obscen, dar să lăsăm ipocrizia, că tot în același stil e și poporul român. Ne place să o ardem culți și civilizați, dar toți ne băgăm și ne scoatem…
Actiunea este centrata în jurul lui Relu, un taximetrist ajuns interlop, care lucrează pentru un clan din București. Relu, sau Relache, cum îl alintă băieții, e un personaj tăcut și carismatic, care e nevoit să rezolve diverse situații pentru Căpitanul, pe stilul lui Ray Donovan, păstrând însă proporțiile. Joburile pentru Căpitan se suprapun cu problemele pe care le are Relu cu familia, cu faptul că Gina, soția, îl suspectează că ar înșela-o și cu idila amoroasă dintre Magda, fata lui Relu și Teddy, băiatul Căpitanului.
Pe lângă Relu, alte personaje cu impact sunt nea Puiu, care e un interlop bătrân și retras ce locuiește o perioadă împreuna cu Relu și familia sa, Nico, o prostituată devenită matroană care se ocupă de afacerile căpitanului, Sabin, un bătăuș pămpălău, sau Emilian, un polițist psihopat, care apare insa destul de târziu în film, abia în sezonul 2.
Personajele sunt destul de carismatice, replicile sunt amuzante iar comicul de situație este prezent cam peste tot. Mai sunt și câteva personaje caraghioase, care sunt conturate în stilul celor făcute de Caragiale, dar nu vreau să le amintesc aici.
Am încercat să dau cât mai puține spoilere posibile, dar dacă ați văzut primele două sezoane și îl așteptați pe următorul, vă recomand să citiți acest articol din Vice.
