Titlul, pe lung, ar suna cam așa: Ajustarea proceselor pentru a îmbunătății fluxul de lucru – sau cum trebuie să te pregătești pentru a face omletă în minimul de timp și cu minimul de efort.
Din experiența mea de salahor șef în demolări, 15 minute sub presiunea clientului înseamnă mai mult decât dublul timpului, dar cu clientul absent. Pentru mine, o abordare de succes este sa prestăm minimul de muncă de față cu clientul și să pregătim totul când clientul nu e prezent.
Ca abordarea enunțată mai sus să funcționeze, este nevoie de efectuarea unor pași preliminari, care se traduc prin crearea unor procese care îmbunătățesc fluxurile.
Am avut de “implementat niște omlete”, pentru domnul Titel Odiseu care are o pensiune la munte și s-a hotărât să ofere turiștilor posibilitatea de a lua micul dejun la cazare.
Am văzut cum se pregătește și gătește omleta la Sandalandala în Vamă, când Titel Odiseul de acolo spărgea din prima 30 de ouă și le bătea bine, bine cu un tel gigant. Oul bătut se adăuga într-o tigaie mică cu un polonic (procesul e similar cu cel de la clătite) și apoi se adăuga cașcavalul care deja era sfărâmat de ceva ce semăna cu o mașină de tocat carne electrică. In paralel, baconul era prăjit separat într-o altă tigaie, împreună cu ceapa, totul era scos pe o farfurie speciala pentru omletă, pe care ulterior era pus și oul bătut (de tip scrambled eggs, nu omletă care arată ca plăcinta).
Buuun, acum urmează să constuim procesele, pentru a funcționa eficient în scenariul nostru: pregatire porții de omletă, cu minim de efort și într-un timp foarte scurt. O să fac toate pregătirile pentru a face câte 3 porții de omletă o dată, pregătite pe rând, pentru a reduce pierderile – le va mânca nea Titi cu nevasta și copilul, dacă nu vrea nimeni nimic (în felul ăsta, pierderea maximă este de 3 porții de omletă).
O să vă spun mai jos ce măsuri am luat și ce pregătiri am făcut pentru a simplifica la maximul procesul de gătire al omletelor.
Pentru a simplifica procesul (a găti o singură dată numărul necesar de porții), se va pregăti un singur fel de omletă, numit omleta casei, ce conține următoarele: ouă, brânză, ceapă, mărar, bacon și ardei.
Mai jos etapele procesului:
Pasul 1: Se sparg 9 ouă si se bat cu telul. Se transferă conținutul într-un vas gradat, pentru a se porționa ușor (în 3 porții separate).
Pasul 2: Sunt deja pregătite de dinainte ceapa, mărarul, baconul și ardeiul, toate acestea tăiate pe dimensiuni, fiecare dintre ele așezat în câte un recipient gradat, pentru a se adăuga, după necesitate, peste oul bătut.
Pasul 3: În funcție de numărul de porții, se adaugă conținutul într-un castron adânc și se bate iar cu telul.
Pasul 4: Se mută întregul conținut într-o tigaie dublă (genul ăla de tigaie alcătuită din două tigăi puse una peste cealaltă), se prăjește pe o parte iar apoi se întoarce pe cealaltă parte.
Pasul 5: Se porționează omleta (care arată ca o bucată de plăcintă) și se transferă pe farfurii, pentru a fi servită.
Pentru a simplifica procesul și a minimiza pierderile, am făcut următoarele compromisuri:
- am pregătit oul bătut doar pentru 3 porții
- am hotărât să gătim un singur fel de omletă, pentru a putea găti totul dintr-un foc și a porționa când e gata
Pe măsură ce procesul ăsta funcționează, cel mai probabil domnul Titel va implementa și porții diferite de omletă.
Șmecheria e fix asta, să se simplifice procesele și să se reducă pierderile pentru a face și pasul de execuție unul ușor. În felul ăsta, nu are cum să dureze mult procesul de gătire și e greu și să nu iasă bine. Același lucru se poate face, de fapt, pentru a regla orice fel de proces.
Omletă din poză se numea mâncată la Veliko Tarnovo (nu mai știu însă numele terasei). Parcă se chema omletă spaniolă… tot ce îmi amintesc e că în dimineața aia am cam stat nemâncat…
