În acest articol o să fac o mini recenzie pentru 101 succese terapeutice, scrisă de Gerald Schoenewolf.
Inițial când am început cartea și am văzut că e plină de mambo-jambo-uri despre psihologie, am crezut că e ceva lectură de specialitate și că o să mă dovedească, dar de fapt, după ce am trecut de introducerea din care n-am înțeles jumătate din cuvinte, a început să devină o lectură plăcută.
Practic, cartea prezintă 101 cazuri de terapie, dialoguri dintre terapeut și client și diverse metode de abordare pe care unul sau altul le are, pentru a putea discuta despre o anumită situație.
În carte se folosesc termenii de transfer și contratransfer dintre client și terapeut, iar acestea se referă strict la abordarea pe care terapeutul o are pentru a putea face clientul să se deschidă suficient de mult, să vorbească despre problemele lui și să aibă ulterior încredere că persoana din fața lui îi poate rezolva problema.
Din punctul ăsta de vedere, lucrurile nu sunt complet străine de mine. Eu sunt genul ăla care vorbește mult cu oamenii, iar prin natura jobului, dresor profesionist de lei, am nevoie să caut metode de a rezona cu toată lumea, task ce e uneori dificil, alteori ca o plimbare prin parc. Practic eu fac un astfel de transfer în fiecare zi, dar uneori ajung și la contratransfer, din păcate sau din fericire.
Câteva capitole care mi s-au părut mișto:
Intervenția 3. Pacienta amenințătoare și terapeuta amenințatoare – pe monitoarele mele de la birou scrie “am o răbdare fantastică… până mă enervez”
Intervenția 12. Pacienta seducătoare și terapeutul notive – am pățit genul ăsta de lucruri
Intervenția 17. Pacientul nebun și terapeuta trăsnită – eu mai am genul ăsta de abordări, când vreau să dovedesc ceva
Intervenția 20. Un apel telefonic de la o posibilă pacientă – în activitatea mea de de *dresor profesionist de meduze* am trecut printr-o situație similară de minim 10 ori
Intervenția 40. Păstrarea pacienților e ca pescuitul – asta se aplică și-n servicii
Intervenția 43. Terapeuta care nu avea urechi – am pățit și eu asta
Interveția 44. Sensibilitatea artistică și sensibilitatea nevrotică – cunosc prea bine genul ăla de oameni care mereu pățește câte ceva
Intervenția 47. Mama masochistă – o poveste destul de comună
Intervenția 53. Pacientul care și-a atacat terapeuta – înțeleg prea bine ce s-a petrecut între pacient și terapeută
Intervenția 55. Debutanta retincentă și terapeuta care asculta cu adevărat – după mine, una din marile calități este capacitatea de a asculta (cu adevărat)
Intervenția 59. Femeia bătută dar căpoasă – o poveste clasică din Vaslui
Intervenția 73. Terapeuta care a filmat o pacientă – cel mai simplu mod de a-ți conștientiza isteria este să te vezi pe tine însuți
Intervenția 79. Bărbatul extrem de prietenos – cam rezonez cu povestea asta și mă regăsesc parțial în ea
Intervenția 92. Terapeutul care a devenit prietenul pacientului său – o poveste despre cum oamenii care rezonează ajung prieteni
Intervenția 98. Terapeuta și alcoolicul recuperat – caz foarte comun la băutură
Cartea are în jur de 340 de pagini, dar se citește foarte ușor. Pe mine m-a prins, poate și pentru că e prima carte de acest gen pe care o citesc. O să cumpăr și 101 greșeli în psihoterapie, scrisă de același Gerard Lupfrumos (așa cred că se traduce numele ). Totuși, cred că prietenii îi zic Gery Lupică.
Da, acest gen de cărți ne bagă într-o noapte a mintii. Însă și ceea ce reușim să asimilam din ele, dpmdv, este foarte util.
mie mi s-au parut foarte utile “metodele de comunicare” si incercarile de a rezona cu celalalt. utile, in viata de zi cu zi, gen.